Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Omul are un singur mijloc de a lupta impotriva erorilor: ratiunea.» - [Ludwig von Mieses]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  14802908  
  Useri online:   26  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ PROZA ] dobrica mariana

Persona non grata
 
Ce se întâmplã când nu mai ştii cine eşti cu adevãrat?
Când nu mai poţi sã gestionezi legãturile tale cu lumea, când oamenii atât de cunoscuţi îţi par strãini...
Nu mã sperie singurãtatea... În viaţa mea mereu agitatã am simţit uneori nevoia unor popasuri, unor izolãri, a unor analize lucide, nepãrtinitoare, pe care, implicat fiind în evenimente, le neglijezi sau le laşi deoparte, undeva, pentru a te gândi la ele mai târziu...
O, nu judec oamenii, mã judec pe mine şi realizez cu surprindere cã greşesc fundamental în relaţiile mele cu ceilalţi. Poate sunt intolerantã? Intransigentã? Poate vreau prea mult de la ei... Sau de la mine... Poate aceştia vor mai mult... M-a fascinat întotdeauna psihologia (iar dintre arte - pictura), dar niciodatã nu am avut timp sã aprofundez cu adevãrat aceastã disciplinã. Şi, deşi am cunoştinţe peste medie în domeniu, tot nu reuşesc sã descifrez mecanismele gândirii celorlalţi, aşteptãrile lor.
Şi îmi dau seama cã aceastã înclinaţie a mea spre introspecţie poate fi periculoasã... Poate şi egoistã, pentru cã inevitabil mã situez pe mine în centrul acestei lumi mici în care exist şi analizez totul în funcţie de propriile mele trãiri, principii, experienţe. Şi poate acestea sunt greşite...
În fond asta e o maturizare, pe care nu o vreau, am tot încercat sã pãstrez inocenţa, ingenuitatea, lumina vârstelor anterioare, însã toate s-au destrãmat încet-încet, pe nesimţite, iar în locul lor am pus realismul, pragmatismul, mi-am dezvoltat capacitatea de adaptare la diferite medii şi, mult mai grav, laşitatea.
Nu mã mai plac, urãsc ce devin, dar nici nu am curajul sã iau nişte mãsuri drastice, care m-ar împãca poate cu mine, dar i-ar deranja sau i-ar rãni pe ceilalţi, şi asta din comoditate – pentru cã i-am lãsat sã îşi creeze o anumitã imagine despre mine – bunã, rea, ce mai conteazã - şi mã învârt în cercul ãsta familiar, mã bãlãcesc în el cu o voluptate perversã parcã...
Acum ceva timp cineva m-a întrebat ce înseamnã pentru mine Ţbine" şi Ţrãu"... Poate cã, fiind crescutã la ţarã, de nişte pãrinţi intelectuali, am o dozã de rigiditate în privinţa acestor noţiuni fundamentale, iar kalokagahtia atât de dragã vechilor greci, acea uniune dintre bine şi frumos, dintre etic şi estetic, pare cam perimatã astãzi.
Am ales ca formã de manifestare a laşitãţii mele tãcerea (sau poate din dorinţa de a mai pãstra o urmã de verticalitate, de a-mi salva cumva demnitatea, cel puţin în ochii mei)... Şi bineînţeles cã şi în aceastã privinţã am greşit. Pentru cã faptul de a nu-mi da cu pãrerea a fost asociat de multe ori cu snobismul, cu superioritatea sau, mai grav, cu opusul sãu, prostia... Dar, de cele mai multe ori, cu acceptarea pãrerilor sau a atitudinilor celorlalţi. Iar când, în rarele mele accese de revoltã, spun ce gândesc cu adevãrat, devin persona non grata...

***
Chiar asta mi se întâmpla ieri la ora 15.48. Urma sã devin persona non grata (şi chiar am devenit, însã nu din vina mea). Stãteam la un colţ de stradã, în plin soare, aşteptându-mi o prietenã (care, ca de obicei, întâzia), alambicând tot felul de idei (cele înşirate mai sus), în dorinţa disperatã de a-mi ţine nervii sub control. Totuşi, 50 de minute erau prea mult (mai trecuserã 2, de când mã uitasem ultima oarã la ceas), chiar şi pentru cineva înţelegãtor. Ar trebui sã aibã o scuzã realã sau o minciunã plauzibilã pentru asta, pentru cã, spre deosebire de celelalte dãţi, chiar mã enervasem. Încercam sã îi gãsesc eu scuze, poate a intervenit ceva, dar ar fi putut sã sune. Aş fi putut sã sun şi eu, dar îmi era teamã cã îmi ghiceşte iritarea din tonul care nu ar fi putut sã sune blând sau detaşat întrebând-o cât mai are de gând sã întârzie... Nu suportam sã stau prea mult în soare, aveam probleme reale cu asta, cãrora le-am dat cu adevãrat importanţã doar dupã ce am ajuns la spital... Stãteam la colţul acela de stradã şi îmi plângeam de milã pur şi simplu, acuzând-o pe prietena mea, desigur în gând (pentru cã în realitate nu aş fi fãcut-o), de rea-voinţã. Cel mai simplu ar fi fost sã plec, sã o las baltã, poate aşa ar fi înţeles cã nu sunt Bubico... Clar am luat-o razna de cãldurã... Hainele de pe mine erau umede de transpiraţie, mã simţeam prãfuitã, tãlpile mi se lipiserã parcã de sandale şi încercam sã-mi evoc în simţuri imaginea valurilor, mirosul sãrat al mãrii, adierea brizei... Nu mergea, soarele mã orbea de-a dreptul, nu vedeam decât strãlucirea maşinilor pe asfaltul încins, nu puteam sã fac exerciţii de imaginaţie când în jurul meu totul parcã se dematerializa... Când a venit, în sfârşit, pe la 16.10, eram deja prea obositã ca sã mai protestez sau sã îi cer nişte explicaţii, pe care, de altfel, nici nu s-a deranjat sã mi le dea...
O priveam învârtindu-se în jurul meu, minionã, drãguţã, proaspãtã, curatã, delicatã, dichisitã, parfumatã şi mã simţeam lipicioasã, murdarã, greoaie prin comparaţie.
Ştiu cã am fost rãutãcioasã, pentru cã aştepta sã fie admiratã, sã îi spun mãcar câteva cuvinte despre felul în care aratã, era evident cã se simţea bine în pielea ei, dar eu nu mã gândeam decât la un scaun pe care aş putea sta şi la o sticlã de apã platã. Voia sã mergem la o terasã cochetã, poate puţin cam pretenţioasã pentru gusturile mele, dar mi se pãrea prea departe, nu mã simţeam în stare sã mã târãsc pânã acolo, iar foarte aproape de locul unde ne întâlniserãm era cea la care mergeam de obicei, micuţã, plinã de plante, ascunsã pe nişte strãduţe, discretã... Chiar atunci a început sã îmi sune telefonul. Intervenise ceva, trebuia sã ajung urgent într-un anumit loc, nu puteam amâna... A înţeles cã nu o sã mai rãmân. Tot încercam sã mã scuz, asistase de fapt la convorbire. Chiar nu aveam chef sã plec, trebuia sã ajung în cealaltã parte a oraşului, aerul ardea de-a dreptul. ŢDa, înţeleg, înţeleg", dar nu înţelegea, îi dispãruse toatã strãlucirea, trãsãturile i se crispaserã, ŢDe ce tocmai acum?", ochii parcã îi deveniserã mai mari în spatele lentilelor şi se umeziserã a plâns. Mã simţeam vinovatã, atitudinea ei îmi inducea de fapt acest sentiment de culpabilitate; ŢNu îmi mai place nimic aici. De când m-am întors am o depresie" (fusese vreo 10 zile la nişte rude în Germania). Nu bãnuiam asta, pentru cã pânã atunci ciripise ca o vrãbiuţã. ŢŞi tu trebuie sã pleci". I-am spus cã ne puteam întâlni oricând, chiar în acea zi, peste câteva ore, sau în zilele urmãtoare... Am urcat în final într-un taxi, mi-am rezolvat problemele, am sunat-o apoi, dar nu mi-a rãspuns...Devenisem persona non grata.

Totuşi, unde greşisem în toatã povestea asta?
 
                        Data înregistrãrii textului: 01.08.2011
                        Numãr accesãri / comentarii: 557 / 1
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 Aurel Conțu POEZIE 16.01.2018 Sã fii ultimul care stinge lumina 8/0
2 Daniel BG POEZIE 15.01.2018 Despre Eminescu 21/0
3 Mariami POEZIE 15.01.2018 Prima ninsoare 13/0
4 elbi POEZIE 14.01.2018 Eminescu 27/0
5 Aurel Conțu PROZA 14.01.2018 Ambuscada 11/0
6 Aurel Conțu POEZIE 14.01.2018 Coşul fermecat al bunicii 11/0
7 bis POEZIE 11.01.2018 Incubator de inimi casante 9/0
8 Tiolia POEZIE 11.01.2018 noaptea sunt Zen 21/0
9 Tiolia POEZIE 11.01.2018 inconştienţa unora 18/0
10 Mariami POEZIE 10.01.2018 Portret într-o expoziţie 18/0
11 Geanina Moldovanu POEZIE 10.01.2018 Demonul mut 12/0
12 Aurel Conțu POEZIE 10.01.2018 Sã treci indiferent pe lângã o pasãre moartã 13/0
13 Camelia Florescu POEZIE 10.01.2018 Nuntã în Cetatea Alba Iulia 22/2
14 Tiolia POEZIE 09.01.2018 complexul Michaelis 23/0
15 Tiolia POEZIE 09.01.2018 media aritmeticã ciobãneascã 19/0
16 Aurel Conțu POEZIE 09.01.2018 Desen în grafit şi cãrbune 13/0
17 cotangenta POEZIE 08.01.2018 dintr-un aşa de mare adânc 16/0
18 cotangenta POEZIE 08.01.2018 oricât de mult mi-aş fi dorit sã fie imensã 17/0
19 Aurel Conțu POEZIE 08.01.2018 Doamne, cât de frumos era îngerul! 17/0
20 Aurel Conțu POEZIE 08.01.2018 Stupoare 10/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 Camelia Florescu Nuntã în Cetatea Alba Iulia elbi Frumos!Bun venit pe NODURI!...
2 Aurel Conțu De dragoste elbi Bun venit pe NODURI!...
3 Florin T. Roman Ecouri ale bãtãilor inimii mele - X Camelia Florescu Felicitãri pentru artic...
4 braniste Anul Nou ! elbi Asa sa fie!...
5 bis Începutul de an şi o lunã miratã bis La multi ani cu emotii si poez...
6 bis Începutul de an şi o lunã miratã Tiolia La Multi Ani! Anii trec, vin ...
7 braniste Anul Nou ! Tiolia La multi ani frumosi si sanato...
8 romulus La ceas de colinde elbi Mulţumim, prietene, LA MU...
9 Mariami Lerui ler Mariami Sã ne fie bine î...
10 Mariami Crãciunul sfinţeşte Mariami Dacã lãsã...
11 romulus La ceas de colinde romulus Vã doresc sãrb&a...
12 cotangenta numãrãm stele albe pânã devin verzi romulus Versuri inedite!Un protest fa&...
13 Mariami Lerui ler romulus Frumos! Sãrbãtor...
14 romulus ecou romulus Vã mulţumesc pentr...
15 Mariami Crãciunul sfinţeşte elbi Frumos ai grãit!!!...
16 nuculus Iubita mea e arsa pe rug nuculus Multumesc...
17 nuculus Iubita mea e arsa pe rug Geanina Moldovanu Adanc si cu multe alternante d...
18 nuculus Sunt un ronin nuculus Multumesc, ...
19 nuculus Sunt un ronin elbi Bun venit pe NODURI!...
20 bis Lungul depou al timpului bis Multumesc pentru apreciere, Ro...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Paul SAN-PETRU, Cine face linistea, poezie
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN