Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «In ordinea creatiei, consideram fenomenul literar act de constiinta si cunoastere.» - [Ion Barbu]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  15512717  
  Useri online:   4  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ CRONICA ] Calotescu Tudor-Gheorghe

VIAÅ¢A â€" ÃŽN ETERNITÄ‚Å¢I DE O CLIPÄ‚ (I)
 
Cronică de Cezarina Adamescu


VIAÅ¢A â€" ÃŽN ETERNITÄ‚Å¢I DE O CLIPÄ‚



Tudor Gheorghe Calotescu, Dincolo de toate vămile, Editura CONTRAFORT, Craiova, 2012



Noul volum de versuri al poetului Tudor Gheorghe Calotescu, apărut recent la Editura Contrafort Craiova confirmă profunzimea de spirit în metaforele, aparent simple cu care autorul îşi înalţă edificiul din pietre de lună şi boabe de lumină culese dintr-o parcelă de infinit.

Ca să treci cu bine de vămile cuvântului îţi trebuie aripi puternice, rezistente, pline cu aerul reavăn al munţilor, acolo unde respiraţia se întretaie, după înălţime. Îţi trebuie ochi de vultur ca să-ţi fixezi direcţia. Glas de stentor ca să străpungă pădurile şi să se întoarcă-n ecou, şapte inimi cuprinzătoare să încapă în ele tot universul.

Åţi în afară de toate acestea, îţi trebuie un suflet â€" rămas copil la oriÅŸice vârstă.

Doar atunci te vei putea simţi dezlegat de toate ispitele care acum îţi atârnă de glezna tristeţii şi a iluziei.

PoÅ£i trece vămile în tăcere, cu o nuieluşă de alun dezlegând mugurii, prin puterea ce Å£i s-a dat, de a stăpâni propriul zbor cu â€ţo grimasă de fericire / ruptă prea degrabă / între răstignite vise / promiselor zări / dinspre ziua de ieri” (Cu inima a toamnă).

Utilizând cuvântul drept baghetă fermecată, poetul capătă puteri magice: â€ţadun cenuÅŸa cuvintelor / ÅŸi o redau cerului” (Adun).

Prin puterea lui de creaÅ£ie, poetul poate dărui chiar â€ţo parte din infinit”, aÅŸa cum mărturiseÅŸte: â€ţeu îţi promit doar cerul / hai / fie / ÅŸi o parte din infinit / de ziua ta / de noaptea mea / de felul nostru de a deveni cuvinte / eu ÅŸoaptă / tu strigăt” (Din păcate).

Arderea poetică este atât de intensă, încât uneori nu poate fi exprimată aidoma, în cuvinte. Sunt necesare spaÅ£iile dintre cuvinte, mici limbi de pământ reavăn, un fel de Å£inut al nimănui, unde poÅ£i să-Å£i tragi sufletul, să-Å£i răcoreÅŸti obrazul de arÅŸiţă. Iată, cuvintele: â€ţmă ard pe buze / fierb în inimă / clocotesc când ÅŸoptesc / erup dureros ÅŸi mă obosesc” (Crede-mă). Dar, tot poetul este conÅŸtient că: â€ţvorbim atât de mult încât nu mai aude nimeni” (ÃŽntr-o zi).

Toate acestea duc, invariabil, la metafora poeziei, pe care, după cum mărturiseÅŸte poetul: â€ţo poÅ£i citi / doar în inima mea / o poÅ£i atinge / doar îmbrăţişându-mi inima / te poÅ£i bucura de ea / aÅŸa cum mă bucur eu / când mă străduiesc / destul de stângaci / să o scriu.” (Crede-mă).

Nu e uşor să te transpui în asemenea măsură, încât să devii tu însuţi Poezie. Pentru acest lucru este nevoie de multă iubire jertfelnică, generozitate absolută, dăruire şi ardere de tot.

Acestea sunt avuÅ£ii nesperate care vin de undeva din ÃŽnalt ÅŸi pe care nu Å£i le poate lua nimeni. Åţi dacă de iubire poÅ£i fi jefuit la un moment dat, cuvântul, doar el îţi rămâne credincios, dincolo de viaţă ÅŸi dincolo de moarte.

Pentru aceasta luptă creatorii, pentru câştigarea unui loc favorabil în veÅŸnicie. De aici ÅŸi lupta acerbă. PoÅ£i plăti toate aceste vămi, cu tine însuÅ£i, devenind cuvânt, aÅŸa cum a spus Nichita în â€ţFiziologia poeziei”, capitolul â€ţHemografia”: IX. Hemografia este abstractă ÅŸi practică totodată. Te scrii pe tine pe dinăuntru sufletului tău mai întâi, ca să poÅ£i la urmă să scrii pe dinafară sufletele altora”. PreÅ£ul nu e atât de mare, având în vedere că-Å£i poÅ£i cumpăra cu el nemurirea. Dreptul la nemurire este al tuturor, dar fiecare îl plăteÅŸte în felul său.

Un poet, cum altfel? poate plăti, aşa cum am mai spus, prin cuvinte smulse din el însuşi. Cine nu poate renunţa la sine pentru cuvânt, îl va pierde.

Se constată, în lirica lui Tudor Gheorghe Calotescu un element fundamental, vital, care apare în toate poemele. Este vorba de inimă, totul se leagă şi se dezleagă în inimă, ca într-un chivot fermecat, de acolo porneşte totul şi tot acolo se depozitează totul. Comoara din inimă, însă, trebuie păzită cu străşnicie fiindcă e pândită de furi care o pot smulge şi pângări; “haita de lupi flămânzi / datori clipei cu o jertfă de sânge / pândeşte cu ochii închişi / momentul sfâşierii” (Într-un fierbinte colţ). Veghea asupra acestei comori şi lupta pentru ea, sunt meditaţia inimii, contemplarea, reflecţia.

Tudor Gheorghe Calotescu însă, îşi pune inima la dispoziÅ£ie pentru orice trecător, precum â€ţmărul de lângă drum”, fructele sale roÅŸii, parfumate, apetisante. Oricine se poate înfrupta din această inimă. Iată: â€ţCine se pricepe // poate cânta la inima mea / nu e un instrument complicat / e de ajuns să ÅŸtii notele / nu are pretenÅ£ii de pian / îţi e de ajuns un cuvânt / să o faci să cânte / uneori nici atât / o privire senină / un zâmbet / o strângere de mână / ÅŸi muzica ei o să te pătrundă”.

Fără doar ÅŸi poate că această atitudine este rezultatul unei sensibilităţi aparte, care-l determină pe poet să se dăruie, chiar ÅŸi atunci când ÅŸtie sigur că darul său va fi respins. Se dăruieÅŸte fiindcă nu poate altfel. Este în firea lui, deschisă ÅŸi generoasă. Poezia â€" ca o prelungire a eului este ÅŸi ea senzuală, aproape religioasă, aproape profană, într-un câmp de comunicare doar al aleÅŸilor.

De altfel, poetul este conÅŸtient de primejdia la care se expune: â€ţiluzia prinde viaţă / zborul există fără aripi / iubirea fără patimă / poezia fără cuvinte / eu fără mine / pictorul fără ÅŸevalet / lumea fără lume / infinitul fără dovezi de nemărginire” (ViaÅ£a e palpabilă).

De asemenea, el ÅŸtie (sau aspiră la acest lucru) â€" că e nemuritor, ceea ce-l face să aibă un ascendent important asupra tuturor făpturilor ÅŸi lucrurilor: â€ţeu sunt nemuritor / precum punctul din jurul căruia / se desenează infinitul / hei / infinitule / tu eÅŸti nemărginit pentru că eu cred asta / ÅŸi-Å£i dăruiesc acest gând / o dată cu lacrima mea / o dată cu iubirea mea / poate ÅŸi cu moartea mea / chiar aÅŸa / sunt un nemuritor ciudat / mă nasc ÅŸi mor din când în când / aÅŸa / pentru diversitate” (Eu sunt nemuritor). Dar nici a-Å£i câştiga â€ţDreptul la timp” nu este uÅŸor.

Truda sisifică a poetului care-ÅŸi duce lacrima în vârful durerii, precum bolovanul în spinare, nu-i este nici ea dată oricui: â€ţurc o lacrimă / o duc în vârful durerii / de aici se rostogoleÅŸte îngheÅ£ată / duce cu ea toate durerile / o avalanşă de zâmbete inutile noaptea / apoi / ca ÅŸi când m-aÅŸ fi născut / o iau de la cap / o nouă viaţă / o nouă lacrimă de dus în vârf” (Fericit).

Nevoia de rotund, de empatie cu persoana iubită, e definită de poet ca perfecÅ£iune ÅŸi el aspiră la aceasta cu toată puterea fiinÅ£ei: â€ţstarea dintre gând ÅŸi univers / cristalul în care căutăm eroarea / proiecÅ£ia irealului în planul înÅ£elegerii / misterul morÅ£ii / taina vieÅ£ii / oglinda care întoarce lumina / întunericul ce ne desparte de prezent / prezentul care ne aduce trăirea / iubirea care aduce iubirea // perfecÅ£iunea / precum o lacrimă în căutarea zborului” (PerfecÅ£iunea). Faptul că toate acestea converg către perfecÅ£iune întruchipează drumul omului spre Lumină.

Se remarcă în poezia lui Tudor Gheorghe Calotescu faptul că el tratează temele principale: viaţa, perfecţiunea, timpul, nemurirea ş.a. cât se poate de serios. S-ar zice că-i lipseşte cu desăvârşire spiritul ludic, că nu-şi permite să râdă, ci că ia poezia ca pe un lucru foarte serios, un amendament al vieţii însăşi care-i descifrează toate neînţelesurile. Uneori, tonul este ironic ori autopersiflant.

A ÅŸti să descifrezi locul tău în univers este tocmai un fel de pas al piticului în ascensiune pe munte: â€ţuriaÅŸ e gândul / sub stele creÅŸte iarba / ÅŸi-n fiecare gând / găseÅŸti nemărginirea / cu fiecare moarte / se naÅŸte începutul / un el / o ea / prin El / când rai / când iad / amestecate căi / întortocheate sensuri” (Emfatic?) E ÅŸi aceasta o modalitate de percepÅ£ie a realului.

Pe tot cuprinsul volumului se întrezăreşte un jind, o nevoie imperioasă de comunicare şi comuniune, de atingere a adâncurilor, o ieşire în întâmpinarea celuilalt pentru a acoperi necesitatea proprie. O poezie a jindului sublim de celălalt, atunci când îl cauţi şi nu-l mai găseşti. De bună seamă, în aceeaşi măsură, şi un jind al căutării de sine.

â€ţÃŽn aÅŸteptarea unei mângâieri / răstălmăcesc viaÅ£a / o transform în ceva rotund / cât să-mi încapă / între două nerăspunsuri / dreptunghice / apoi în ÅŸoaptă / îmi strig iubirea // ca de obicei rătăceÅŸte / dincolo de rază” (Mă alint).

Elementele primordiale în lirica lui Tudor Gheorghe Calotescu sunt:

durerea albă, imensă, lacrimile îngheÅ£ate, o crudă zi, gândul ascuns, â€ţtăcerea / ca unic blestem”, iubiri alungate, teama vieÅ£ii, suspinul nesfîrÅŸit, misterul morÅ£ii, taina vieÅ£ii, vârful durerii, suspinul, un vis nărăvaÅŸ, între două prăpăstii, iluzia regretabilă, o iubire imposibilă, blestem ÅŸi jurământ, â€ţnefericirea legată de existenţă”; â€ţmunÅ£i răstigniÅ£i în tăceri”, o strângere de mână, o viaţă de povară, depărtare, â€ţun câmp golit de verde” , o â€ţstea / albă pitică / cât durerea mea”, dar ÅŸi verbe de miÅŸcare, dinamice, hotărâte, pe măsură: â€ţsfârÅŸesc prin a le blestema”; mă ard pe buze”; â€ţscufund gândul”; â€ţîngrop visele” â€ţfierb în inimă”, â€ţclocotesc când ÅŸoptesc”; â€ţerup dureros ÅŸi mă obosesc”; â€ţgolesc durerea în oglindă”; â€ţadun cenuÅŸa cuvintelor”, â€ţcând nu mai am loc în mine”, â€ţoricum nu mai cred în nimic”, â€ţsunt aÅŸa de gol”;” dator pământului”;”cocoÅŸat de întrebări”; â€ţstau / agăţat de cer”, â€ţpledez vinovat”; â€ţomor sufletul”; â€ţîngrop inima”, â€ţmă agăţ disperat de întuneric”; â€ţculeg durerea singurătăţii” ÅŸ.a.

Toate acestea, â€ţsunt proiecÅ£ii în spaÅ£ii opace / ale propriilor tale răspunsuri / de care alegi să fugi” (Nerăspunsurile).

S-ar putea să fie vorba de un fel de â€ţmal-de-vivre” â€" rău de viaţă, ori numai o impresie, o cochetărie din dorinÅ£a de a fi dezminÅ£ită. Pentru că, imediat, în altă poezie, autorul spune: â€ţPoeÅ£ii nu mor niciodată cu totul”:

PoeÅ£ii nu ÅŸtiu să moară / deÅŸi o fac prin fiecare cuvânt / prin fiecare tuşă de infinit”. Cu toate acestea, poetul îşi făureÅŸte lumea după propriile sale idealuri: â€ţlumea mea e rotundă / atât de rotundă încât mă doare / fiecare rază / (...) / sunt aÅŸa nesătul încât devin sferă” (Cu iubire).

Cu asemenea arsenal bacovian â€" poetul Tudor Gheorghe Calotescu â€" urzeÅŸte o câmpie de regrete pe care le alungă ÅŸi le cheamă în aceeaÅŸi măsură.

Nu e de mirare că poetul îi cere iubitei: â€ţdezleagă-mă / cu logica ta / cu intuiÅ£ia ta”, pentru a nu mai fi sub imperiul acestor sentimente.

Åţi iată cum se autodefineÅŸte poetul: â€ţsunt un fel de cenuşă / promisă vântului / dator apei / cu o plutire / cât un înec / vândut pe o rază de soare / într-o zi de iarnă / dar sunt voinicul nimănui / călare pe o himeră” (Călăresc).

Iată ÅŸi o definiÅ£ie a vieÅ£ii în viziunea poetului: â€ţViaÅ£a // o partidă de ÅŸah / cu pretenÅ£ii de eternitate / într-un efemer halucinant / cât un pătrat”.

Åţi în această viaţă, ce poate fi poetul decât, â€ţun soldat banal / îmbrăcat în uniformă de mareÅŸal”?(Sunt un soldat banal).

Uneori, versurile te iau prin surprindere, prin francheÅ£ea lor: â€ţfelul meu de a trăi / e înfiorător” (Nu viaÅ£a e nedreaptă). Altăoară, acelaÅŸi poet scrie: â€ţLocuiesc // între două gări / uitate de tren / pe un câmp paralel cu cerul”.

Nu e de mirare. Poetul poate locui oriunde, numai într-o casă normală, nu.

Nu e mai puÅ£in adevărat că în aventura cosmică a cuvintelor sale, poetul poate spune: â€ţmai rup o stea / din zodiacul monosilabelor / ÅŸi cu pretenÅ£ii de astrolog / hotărăsc destine” (Pledez vinovat). Cine în afară de Creatorul Suprem, poate horărî destinele?

Dar iată că ÅŸi cerul poetic se poate însenina, deÅŸi nota dominantă este sumbră, astfel că autorul poate scrie: â€ţtrecător între lumi / un fel de vis ce-ÅŸi caută / purtătorul / împart timpul / în note muzicale / îl desenez în cuvinte / sculptez cerul cu măiestrie” (Desprind). Åţi altăoară, â€ţînchid ochii / umeri de nesfârÅŸire / despletesc lumina / de fluturi / aÅŸez bujorii pe obraz / precum o adiere de buze / între două dorinÅ£e” (Obosit de întrebare). O sumă de acÅ£iuni benefice în folosul lumii.

Aidoma Eccleziastului, poetul face unele consideraÅ£ii despre iluzia perfecÅ£iunii ÅŸi ajunge la concluzia că totul este deÅŸertăciune, exprimată cu alte cuvinte: â€ţcum viaÅ£a e o iluzie ÅŸtiu / că iluzia perfecÅ£iunii e ea însăşi / ÅŸi perfectul din această căutare / e moartea // mai perfect de atât ce poate fi?” (PerfecÅ£iunea). Iată ÅŸi un final perfect al altei poezii care seamănă cu un haiku: â€ţrespir clipa / să pot suporta / veÅŸnicia”. (Alunec prin gând).

Adâncindu-ne în lectura poemelor, nu se poate să nu observăm acurateţea ideilor, profunzimea lor, imaginile metaforice, repetiţiile care dau substanţă ideii, stilul direct, explicativ, care fac din autorul volumului, un poet exersat la şcoala celor aleşi să facă lumea mai frumoasă şi mai bună.

Impresia după ce ai parcurs volumul de versuri este aceea a căutării de sine, a autodefinirii, a surprinderii propriei persoane în cele mai diverse ipostaze, tot pentru a se autocunoaşte şi regăsi în cuvintele pe care, cu generozitate şi iscusinţă, le mânuieşte cu dexteritate şi chiar măiestrie.

E vorba aici de un autoportret cu zeci ÅŸi zeci de feÅ£e, predominantă fiind aceea a unui om care se caută pe sine în ceilalÅ£i. Nu o dată poetul mărturiseÅŸte: â€ţTind spre absolut”; â€ţSunt profesionist”; â€ţCaut minunea”; â€ţSunt aproape perfect”; â€ţEu sunt nemuritor”; â€ţDesfac braÅ£ele a zbor”; ÅŸ.a.
.............
 
                        Data înregistrãrii textului: 17.12.2012
                        Numãr accesãri / comentarii: 444 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 Cartaphilus POEZIE 21.06.2018 Neputincios 7/0
2 bis POEZIE 20.06.2018 Explica?ia potrivit? nu e în DEX 11/0
3 ruddy POEZIE 19.06.2018 Dor de Vama 10/0
4 elbi POEZIE 15.06.2018 Mai mult decat oricand 27/1
5 ruddy POEZIE 12.06.2018 Un poem de catifea 26/2
6 elbi POEZIE 12.06.2018 Istoria se scrie 30/1
7 elbi POEZIE 11.06.2018 Cateva litere 30/1
8 Mariami POEZIE 11.06.2018 Ura striga ura 57/0
9 elbi POEZIE 09.06.2018 Pâna la urma 23/0
10 cotangenta POEZIE 07.06.2018 cresc lumile sub lupa poetului 40/2
11 ruddy POEZIE 05.06.2018 In goana dupa moarte 32/2
12 ladyinblack POEZIE 04.06.2018 Nocturn? 53/0
13 romulus POEZIE 03.06.2018 fluid 52/4
14 elbi POEZIE 03.06.2018 Doar alegând 55/1
15 cotangenta POEZIE 15.05.2018 fericit este punctul liber și neatârnat nimănui 25/1
16 elsis POEZIE 15.05.2018 Breaking news 19/1
17 cotangenta POEZIE 14.05.2018 poezia mea tinde spre 0 19/0
18 elbi POEZIE 14.05.2018 Singura cărare( Cântec folk) 30/0
19 braniste POEZIE 13.05.2018 NopÈşi de mai 21/0
20 cotangenta POEZIE 10.05.2018 am fost cascadorul vieÈşii mele 21/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 elbi Mai mult decat oricand romulus Suntem vinova?i pentru situa?i...
2 romulus Armonie romulus Va mul?umesc!...
3 romulus De ziua ta romulus Pentru so?ia mea ...
4 ruddy Un poem de catifea elbi Un poem de catifea......
5 ruddy Un poem de catifea romulus Mi-a pl?cut mult ideea de a tr...
6 romulus De prea mult dor romulus Multumesc!...
7 romulus fluid romulus Multumesc pentru vizit?,Ruddy!...
8 romulus De prea mult dor ruddy Vers fain. Chiar daca l-am cit...
9 romulus fluid ruddy Ce poem frumos! Revin cu drag....
10 cotangenta cresc lumile sub lupa poetului ruddy Cred ca intrebarea finala e re...
11 elbi Cateva litere ruddy Vers frumos. In vremuri tulbur...
12 elbi Istoria se scrie ruddy Ce frumos! Mi s-a f?cut pielea...
13 cotangenta cresc lumile sub lupa poetului romulus Lumea toat? a devenit un pusti...
14 ruddy In goana dupa moarte elbi Adevarat!...
15 ruddy In goana dupa moarte romulus Frumos!Ultima strof? mi-a r?ma...
16 cotangenta fericit este punctul liber È™i neatârnat nimănui romulus Un punct de iubire la în...
17 romulus fluid romulus Multumesc!...
18 romulus fluid elbi Foarte frumos!...
19 Nicoleta I. Neliniştea inimii îndrăgostite romulus Credin?a are puterea de a tran...
20 Nicoleta I. Te-am iubit romulus Versuri care ating sufletul!...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Maria TIMUC, Si...Dumnezeu Dumnezeieste pe aici, versuri, Ed.Diacon Coresi, Bucuresti,2001
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN