Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Universul este un cerc al carui centru e pretutindeni, iar circumferinta nicaieri.» - [Blaise Pascal]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  17031619  
  Useri online:   68  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ CRONICA ] Calotescu Tudor-Gheorghe

VIAŢA – ÎN ETERNITÃŢI DE O CLIPÃ (I)
 
Cronicã de Cezarina Adamescu


VIAŢA – ÎN ETERNITÃŢI DE O CLIPÃ



Tudor Gheorghe Calotescu, Dincolo de toate vãmile, Editura CONTRAFORT, Craiova, 2012



Noul volum de versuri al poetului Tudor Gheorghe Calotescu, apãrut recent la Editura Contrafort Craiova confirmã profunzimea de spirit în metaforele, aparent simple cu care autorul îşi înalţã edificiul din pietre de lunã şi boabe de luminã culese dintr-o parcelã de infinit.

Ca sã treci cu bine de vãmile cuvântului îţi trebuie aripi puternice, rezistente, pline cu aerul reavãn al munţilor, acolo unde respiraţia se întretaie, dupã înãlţime. Îţi trebuie ochi de vultur ca sã-ţi fixezi direcţia. Glas de stentor ca sã strãpungã pãdurile şi sã se întoarcã-n ecou, şapte inimi cuprinzãtoare sã încapã în ele tot universul.

Şi în afarã de toate acestea, îţi trebuie un suflet – rãmas copil la orişice vârstã.

Doar atunci te vei putea simţi dezlegat de toate ispitele care acum îţi atârnã de glezna tristeţii şi a iluziei.

Poţi trece vãmile în tãcere, cu o nuieluşã de alun dezlegând mugurii, prin puterea ce ţi s-a dat, de a stãpâni propriul zbor cu Ţo grimasã de fericire / ruptã prea degrabã / între rãstignite vise / promiselor zãri / dinspre ziua de ieri" (Cu inima a toamnã).

Utilizând cuvântul drept baghetã fermecatã, poetul capãtã puteri magice: Ţadun cenuşa cuvintelor / şi o redau cerului" (Adun).

Prin puterea lui de creaţie, poetul poate dãrui chiar Ţo parte din infinit", aşa cum mãrturiseşte: Ţeu îţi promit doar cerul / hai / fie / şi o parte din infinit / de ziua ta / de noaptea mea / de felul nostru de a deveni cuvinte / eu şoaptã / tu strigãt" (Din pãcate).

Arderea poeticã este atât de intensã, încât uneori nu poate fi exprimatã aidoma, în cuvinte. Sunt necesare spaţiile dintre cuvinte, mici limbi de pãmânt reavãn, un fel de ţinut al nimãnui, unde poţi sã-ţi tragi sufletul, sã-ţi rãcoreşti obrazul de arşiţã. Iatã, cuvintele: Ţmã ard pe buze / fierb în inimã / clocotesc când şoptesc / erup dureros şi mã obosesc" (Crede-mã). Dar, tot poetul este conştient cã: Ţvorbim atât de mult încât nu mai aude nimeni" (Într-o zi).

Toate acestea duc, invariabil, la metafora poeziei, pe care, dupã cum mãrturiseşte poetul: Ţo poţi citi / doar în inima mea / o poţi atinge / doar îmbrãţişându-mi inima / te poţi bucura de ea / aşa cum mã bucur eu / când mã strãduiesc / destul de stângaci / sã o scriu." (Crede-mã).

Nu e uşor sã te transpui în asemenea mãsurã, încât sã devii tu însuţi Poezie. Pentru acest lucru este nevoie de multã iubire jertfelnicã, generozitate absolutã, dãruire şi ardere de tot.

Acestea sunt avuţii nesperate care vin de undeva din Înalt şi pe care nu ţi le poate lua nimeni. Şi dacã de iubire poţi fi jefuit la un moment dat, cuvântul, doar el îţi rãmâne credincios, dincolo de viaţã şi dincolo de moarte.

Pentru aceasta luptã creatorii, pentru câştigarea unui loc favorabil în veşnicie. De aici şi lupta acerbã. Poţi plãti toate aceste vãmi, cu tine însuţi, devenind cuvânt, aşa cum a spus Nichita în ŢFiziologia poeziei", capitolul ŢHemografia": IX. Hemografia este abstractã şi practicã totodatã. Te scrii pe tine pe dinãuntru sufletului tãu mai întâi, ca sã poţi la urmã sã scrii pe dinafarã sufletele altora". Preţul nu e atât de mare, având în vedere cã-ţi poţi cumpãra cu el nemurirea. Dreptul la nemurire este al tuturor, dar fiecare îl plãteşte în felul sãu.

Un poet, cum altfel? poate plãti, aşa cum am mai spus, prin cuvinte smulse din el însuşi. Cine nu poate renunţa la sine pentru cuvânt, îl va pierde.

Se constatã, în lirica lui Tudor Gheorghe Calotescu un element fundamental, vital, care apare în toate poemele. Este vorba de inimã, totul se leagã şi se dezleagã în inimã, ca într-un chivot fermecat, de acolo porneşte totul şi tot acolo se depoziteazã totul. Comoara din inimã, însã, trebuie pãzitã cu strãşnicie fiindcã e pânditã de furi care o pot smulge şi pângãri; "haita de lupi flãmânzi / datori clipei cu o jertfã de sânge / pândeşte cu ochii închişi / momentul sfâşierii" (Într-un fierbinte colţ). Veghea asupra acestei comori şi lupta pentru ea, sunt meditaţia inimii, contemplarea, reflecţia.

Tudor Gheorghe Calotescu însã, îşi pune inima la dispoziţie pentru orice trecãtor, precum Ţmãrul de lângã drum", fructele sale roşii, parfumate, apetisante. Oricine se poate înfrupta din aceastã inimã. Iatã: ŢCine se pricepe // poate cânta la inima mea / nu e un instrument complicat / e de ajuns sã ştii notele / nu are pretenţii de pian / îţi e de ajuns un cuvânt / sã o faci sã cânte / uneori nici atât / o privire seninã / un zâmbet / o strângere de mânã / şi muzica ei o sã te pãtrundã".

Fãrã doar şi poate cã aceastã atitudine este rezultatul unei sensibilitãţi aparte, care-l determinã pe poet sã se dãruie, chiar şi atunci când ştie sigur cã darul sãu va fi respins. Se dãruieşte fiindcã nu poate altfel. Este în firea lui, deschisã şi generoasã. Poezia – ca o prelungire a eului este şi ea senzualã, aproape religioasã, aproape profanã, într-un câmp de comunicare doar al aleşilor.

De altfel, poetul este conştient de primejdia la care se expune: Ţiluzia prinde viaţã / zborul existã fãrã aripi / iubirea fãrã patimã / poezia fãrã cuvinte / eu fãrã mine / pictorul fãrã şevalet / lumea fãrã lume / infinitul fãrã dovezi de nemãrginire" (Viaţa e palpabilã).

De asemenea, el ştie (sau aspirã la acest lucru) – cã e nemuritor, ceea ce-l face sã aibã un ascendent important asupra tuturor fãpturilor şi lucrurilor: Ţeu sunt nemuritor / precum punctul din jurul cãruia / se deseneazã infinitul / hei / infinitule / tu eşti nemãrginit pentru cã eu cred asta / şi-ţi dãruiesc acest gând / o datã cu lacrima mea / o datã cu iubirea mea / poate şi cu moartea mea / chiar aşa / sunt un nemuritor ciudat / mã nasc şi mor din când în când / aşa / pentru diversitate" (Eu sunt nemuritor). Dar nici a-ţi câştiga ŢDreptul la timp" nu este uşor.

Truda sisificã a poetului care-şi duce lacrima în vârful durerii, precum bolovanul în spinare, nu-i este nici ea datã oricui: Ţurc o lacrimã / o duc în vârful durerii / de aici se rostogoleşte îngheţatã / duce cu ea toate durerile / o avalanşã de zâmbete inutile noaptea / apoi / ca şi când m-aş fi nãscut / o iau de la cap / o nouã viaţã / o nouã lacrimã de dus în vârf" (Fericit).

Nevoia de rotund, de empatie cu persoana iubitã, e definitã de poet ca perfecţiune şi el aspirã la aceasta cu toatã puterea fiinţei: Ţstarea dintre gând şi univers / cristalul în care cãutãm eroarea / proiecţia irealului în planul înţelegerii / misterul morţii / taina vieţii / oglinda care întoarce lumina / întunericul ce ne desparte de prezent / prezentul care ne aduce trãirea / iubirea care aduce iubirea // perfecţiunea / precum o lacrimã în cãutarea zborului" (Perfecţiunea). Faptul cã toate acestea converg cãtre perfecţiune întruchipeazã drumul omului spre Luminã.

Se remarcã în poezia lui Tudor Gheorghe Calotescu faptul cã el trateazã temele principale: viaţa, perfecţiunea, timpul, nemurirea ş.a. cât se poate de serios. S-ar zice cã-i lipseşte cu desãvârşire spiritul ludic, cã nu-şi permite sã râdã, ci cã ia poezia ca pe un lucru foarte serios, un amendament al vieţii însãşi care-i descifreazã toate neînţelesurile. Uneori, tonul este ironic ori autopersiflant.

A şti sã descifrezi locul tãu în univers este tocmai un fel de pas al piticului în ascensiune pe munte: Ţuriaş e gândul / sub stele creşte iarba / şi-n fiecare gând / gãseşti nemãrginirea / cu fiecare moarte / se naşte începutul / un el / o ea / prin El / când rai / când iad / amestecate cãi / întortocheate sensuri" (Emfatic?) E şi aceasta o modalitate de percepţie a realului.

Pe tot cuprinsul volumului se întrezãreşte un jind, o nevoie imperioasã de comunicare şi comuniune, de atingere a adâncurilor, o ieşire în întâmpinarea celuilalt pentru a acoperi necesitatea proprie. O poezie a jindului sublim de celãlalt, atunci când îl cauţi şi nu-l mai gãseşti. De bunã seamã, în aceeaşi mãsurã, şi un jind al cãutãrii de sine.

ŢÎn aşteptarea unei mângâieri / rãstãlmãcesc viaţa / o transform în ceva rotund / cât sã-mi încapã / între douã nerãspunsuri / dreptunghice / apoi în şoaptã / îmi strig iubirea // ca de obicei rãtãceşte / dincolo de razã" (Mã alint).

Elementele primordiale în lirica lui Tudor Gheorghe Calotescu sunt:

durerea albã, imensã, lacrimile îngheţate, o crudã zi, gândul ascuns, Ţtãcerea / ca unic blestem", iubiri alungate, teama vieţii, suspinul nesfîrşit, misterul morţii, taina vieţii, vârful durerii, suspinul, un vis nãrãvaş, între douã prãpãstii, iluzia regretabilã, o iubire imposibilã, blestem şi jurãmânt, Ţnefericirea legatã de existenţã"; Ţmunţi rãstigniţi în tãceri", o strângere de mânã, o viaţã de povarã, depãrtare, Ţun câmp golit de verde" , o Ţstea / albã piticã / cât durerea mea", dar şi verbe de mişcare, dinamice, hotãrâte, pe mãsurã: Ţsfârşesc prin a le blestema"; mã ard pe buze"; Ţscufund gândul"; Ţîngrop visele" Ţfierb în inimã", Ţclocotesc când şoptesc"; Ţerup dureros şi mã obosesc"; Ţgolesc durerea în oglindã"; Ţadun cenuşa cuvintelor", Ţcând nu mai am loc în mine", Ţoricum nu mai cred în nimic", Ţsunt aşa de gol";" dator pãmântului";"cocoşat de întrebãri"; Ţstau / agãţat de cer", Ţpledez vinovat"; Ţomor sufletul"; Ţîngrop inima", Ţmã agãţ disperat de întuneric"; Ţculeg durerea singurãtãţii" ş.a.

Toate acestea, Ţsunt proiecţii în spaţii opace / ale propriilor tale rãspunsuri / de care alegi sã fugi" (Nerãspunsurile).

S-ar putea sã fie vorba de un fel de Ţmal-de-vivre" – rãu de viaţã, ori numai o impresie, o cochetãrie din dorinţa de a fi dezminţitã. Pentru cã, imediat, în altã poezie, autorul spune: ŢPoeţii nu mor niciodatã cu totul":

Poeţii nu ştiu sã moarã / deşi o fac prin fiecare cuvânt / prin fiecare tuşã de infinit". Cu toate acestea, poetul îşi fãureşte lumea dupã propriile sale idealuri: Ţlumea mea e rotundã / atât de rotundã încât mã doare / fiecare razã / (...) / sunt aşa nesãtul încât devin sferã" (Cu iubire).

Cu asemenea arsenal bacovian – poetul Tudor Gheorghe Calotescu – urzeşte o câmpie de regrete pe care le alungã şi le cheamã în aceeaşi mãsurã.

Nu e de mirare cã poetul îi cere iubitei: Ţdezleagã-mã / cu logica ta / cu intuiţia ta", pentru a nu mai fi sub imperiul acestor sentimente.

Şi iatã cum se autodefineşte poetul: Ţsunt un fel de cenuşã / promisã vântului / dator apei / cu o plutire / cât un înec / vândut pe o razã de soare / într-o zi de iarnã / dar sunt voinicul nimãnui / cãlare pe o himerã" (Cãlãresc).

Iatã şi o definiţie a vieţii în viziunea poetului: ŢViaţa // o partidã de şah / cu pretenţii de eternitate / într-un efemer halucinant / cât un pãtrat".

Şi în aceastã viaţã, ce poate fi poetul decât, Ţun soldat banal / îmbrãcat în uniformã de mareşal"?(Sunt un soldat banal).

Uneori, versurile te iau prin surprindere, prin francheţea lor: Ţfelul meu de a trãi / e înfiorãtor" (Nu viaţa e nedreaptã). Altãoarã, acelaşi poet scrie: ŢLocuiesc // între douã gãri / uitate de tren / pe un câmp paralel cu cerul".

Nu e de mirare. Poetul poate locui oriunde, numai într-o casã normalã, nu.

Nu e mai puţin adevãrat cã în aventura cosmicã a cuvintelor sale, poetul poate spune: Ţmai rup o stea / din zodiacul monosilabelor / şi cu pretenţii de astrolog / hotãrãsc destine" (Pledez vinovat). Cine în afarã de Creatorul Suprem, poate horãrî destinele?

Dar iatã cã şi cerul poetic se poate însenina, deşi nota dominantã este sumbrã, astfel cã autorul poate scrie: Ţtrecãtor între lumi / un fel de vis ce-şi cautã / purtãtorul / împart timpul / în note muzicale / îl desenez în cuvinte / sculptez cerul cu mãiestrie" (Desprind). Şi altãoarã, Ţînchid ochii / umeri de nesfârşire / despletesc lumina / de fluturi / aşez bujorii pe obraz / precum o adiere de buze / între douã dorinţe" (Obosit de întrebare). O sumã de acţiuni benefice în folosul lumii.

Aidoma Eccleziastului, poetul face unele consideraţii despre iluzia perfecţiunii şi ajunge la concluzia cã totul este deşertãciune, exprimatã cu alte cuvinte: Ţcum viaţa e o iluzie ştiu / cã iluzia perfecţiunii e ea însãşi / şi perfectul din aceastã cãutare / e moartea // mai perfect de atât ce poate fi?" (Perfecţiunea). Iatã şi un final perfect al altei poezii care seamãnã cu un haiku: Ţrespir clipa / sã pot suporta / veşnicia". (Alunec prin gând).

Adâncindu-ne în lectura poemelor, nu se poate sã nu observãm acurateţea ideilor, profunzimea lor, imaginile metaforice, repetiţiile care dau substanţã ideii, stilul direct, explicativ, care fac din autorul volumului, un poet exersat la şcoala celor aleşi sã facã lumea mai frumoasã şi mai bunã.

Impresia dupã ce ai parcurs volumul de versuri este aceea a cãutãrii de sine, a autodefinirii, a surprinderii propriei persoane în cele mai diverse ipostaze, tot pentru a se autocunoaşte şi regãsi în cuvintele pe care, cu generozitate şi iscusinţã, le mânuieşte cu dexteritate şi chiar mãiestrie.

E vorba aici de un autoportret cu zeci şi zeci de feţe, predominantã fiind aceea a unui om care se cautã pe sine în ceilalţi. Nu o datã poetul mãrturiseşte: ŢTind spre absolut"; ŢSunt profesionist"; ŢCaut minunea"; ŢSunt aproape perfect"; ŢEu sunt nemuritor"; ŢDesfac braţele a zbor"; ş.a.
.............
 
                        Data înregistrãrii textului: 17.12.2012
                        Numãr accesãri / comentarii: 500 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 Aurel Conțu POEZIE 19.02.2019 P.S 0/0
2 osiris POEZIE 18.02.2019 PERPETUA ILUZIE A MORILOR DE VÂNT 1/0
3 nuculus POEZIE 18.02.2019 Omul domestic 3/0
4 Aurel Conțu POEZIE 18.02.2019 Alegeri 2/0
5 Aurel Conțu POEZIE 17.02.2019 Reproşuri 2/0
6 elbi POEZIE 16.02.2019 Nu am gãsit cuvântul 12/0
7 Aurel Conțu POEZIE 16.02.2019 Delimitãri 7/0
8 nuculus POEZIE 15.02.2019 Sticle goale 9/0
9 Aurel Conțu POEZIE 15.02.2019 Cristal 4/0
10 Aurel Conțu POEZIE 14.02.2019 Avant garde 10/0
11 osiris POEZIE 13.02.2019 Eşti frunza... 10/0
12 ladyinblack POEZIE 13.02.2019 Sensul cunoaşterii 7/0
13 Aurel Conțu POEZIE 13.02.2019 Cântec de flaut 7/0
14 cotangenta POEZIE 12.02.2019 ciudatã puşlama mai sunt 9/0
15 nuculus POEZIE 12.02.2019 Când te iubesc 8/0
16 Aurel Conțu POEZIE 12.02.2019 Pesimism 7/0
17 nuculus POEZIE 11.02.2019 Delaţiune 6/0
18 Aurel Conțu POEZIE 11.02.2019 De profundis 9/0
19 Aurel Conțu POEZIE 10.02.2019 Parabolã 14/0
20 osiris POEZIE 09.02.2019 Primãvara viitoare... 45/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 osiris Luminã Lisette Frumos!...
2 Corina Claudia Ionia Inselatorie Corina Claudia Ionia multumesc ptr popas!...
3 Corina Claudia Ionia Inselatorie elbi Adevãrat înş...
4 elbi Sã nu te miri...(Cântec trist) romulus Frumos!Sensul vietii este dat ...
5 Lisette Sã te frângi in iubire Lisette Multumesc, suflet frumos!...
6 cotangenta duminica se crapã prea banal de ziuã elbi Frumos final!...
7 Aurel Conțu Resemnare elbi Interesant......
8 Lisette Sã te frângi in iubire osiris Superb! ...
9 osiris Taumaturgicã naturã! osiris Şi eu te îmbr&atild...
10 osiris Dezadaptare... osiris Mulţumesc,Romulus!...
11 osiris Dezadaptare... romulus Versuri deosebite,felicitari!...
12 nuculus S-au întors strigoii nuculus Mulţumesc pentru popas...
13 nuculus S-au întors strigoii Lisette Adevar dureros, Nuculus! Las t...
14 nuculus Ce e cu mine nuculus Mulţumesc pentru vizita...
15 nuculus Poezie cu revolverul nuculus Mulţumesc...
16 nuculus Ce e cu mine ruddy Frumos. Mi-a plãcut. Re...
17 nuculus Poezie cu revolverul ruddy Foarte mult mi-a plãcut...
18 cotangenta poate cã nu e loc de iubire pe pãmânt ladyinblack Suflet curat, felicitã...
19 ruddy Încã o datã osiris Un spirit deosebit, cum eş...
20 cotangenta poate cã nu e loc de iubire pe pãmânt cotangenta Multumesc, Romulus!...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
La mulți ani!
EXPOZIŢIE DE CARTE
Denisa Lepadatu, Soapte de catifea, Ed.InfoRapArt, Galati, 2012
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN