Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Universul este un cerc al carui centru e pretutindeni, iar circumferinta nicaieri.» - [Blaise Pascal]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  14032524  
  Useri online:   23  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ DIVERSE ] Dragnea Gabriel

"Elenei Ceauşescu i-am scris o dedicaţie..."
 
"Elenei Ceauşescu i-am scris o dedicaţie în bãtaie de joc"
interviu cu romancierul Nicolae Breban
(n. 01 februarie 1934)
interviu realizat în anul 2004, anul în care scriitorul a împlinit vârsta de 70 de ani

Cu toate cã are o vârstã deosebit de onorabilã, scriitorul Nicolae Breban dovedeşte în continuare putere de muncã şi ambiţie pe tãrâm literar. Chiar el preciza cã cel mai mare talent al sãu a fost foamea de lecturã. Pentru cã în copilãrie nu se putea lãuda nici mãcar cu o modestã bibliotecã, Nicolae Breban împrumuta cãrţi de la prieteni, cu care se întâlnea şi fãceau comentarii la cele citite.
Fostul redactor-şef la revista "România literarã", în perioada 1970-1973 este autorul multor lucrãri, dintre care amintim romanul "Francisca", succesiunea de nuvele "În absenţa stãpânilor", "Îngerul de gips" sau "Animale bolnave". Odatã ajuns la maturitate artisticã, scriitorul Breban mãrturiseşte: "România produce, în ciuda limbii periferice, genii capabile de un limbaj universal. Dar noi trebuie sã credem în noi; un fel de nebunie, un fel de manie stã la baza vocaţiei artistice. Adicã acea manie, acea nebunie sã crezi cã ai ceva important de comunicat lumii. Dacã nu eşti posedat de aceastã manie toatã viaţa, vei fi, bineînţeles, înfrânt. Tu trebuie sã fii primul şi ultimul care sã crezi în nebunia ta".
Tot Nicolae Breban a fost, nu demult, ţinta unor publicaţii care îl acuzau cã este un linguşitor al regimului comunist, dedicând vreo douã cãrţi soţilor Ceauşescu. Cu toate acestea, prin vasta sa activitate literarã, Nicolae Breban şi-a câştigat, totuşi, un binemeritat loc în istoria literaturii române.

- Cum v-aţi descrie cei peste 40 de ani de activitate?
- Ca o perioadã fericitã. Rãspunsul pare puţin paradoxal pentru cei care-mi cunosc viaţa, uneori destul de agitatã, care pare cã se contrazice cu opera mea, care este destul de unitarã şi liniarã. Sunt bucuros cã împlinesc aproape patru decenii de activitate profesionalã. Primul meu roman, "Francisca", a apãrut în toamna lui `65 şi a avut multe cronici de succes, punându-mã în linie cu mari scriitori români şi europeni. Poate la mijloc este şi meritul de a nu mã fi dezis de roman. Încã din tinereţe, am vrut sã devin romancier. Îi admiram pe Ionel Teodoreanu, pe Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, dar şi pe marii strãini, chiar şi pe cei de mâna a doua, a treia, scriitori cu romane triviale. Am constatat cu încântare cã şi pe maestrul meu Dostoievski îl interesau scriitorii triviali. Ei au un nivel intelectual foarte scãzut, însã existã o pasiune a scrisului şi o tensiune a dramei, pe care, adeseori, cei de mâna întâi nu o au. Am refuzat sã public debutând cu nuvelã, aşa cum au fãcut colegii mei de generaţie Fãnuş Neagu, D.R. Popescu şi Sorin Titel. Chiar dacã un volum de-al meu de nuvele exista în programa de publicare a unicei, pe-atunci, edituri din România, am renunţat, deoarece se duceau lupte enorme pentru a reuşi. Au fost doi ani de sãrãcie, de nelinişte, de ridicol. Mi-am asumat acest risc, pentru cã nu vroiam sã încep ca nuveliştii. Deşi mai toţi romancierii români au început cariera ca nuvelişti, eu am avut aceastã aroganţã tinereascã sã debutez chiar cu un roman. Şi-ntr-adevãr, dupã primul roman am mai publicat foarte repede încã douã. Aproape în fiecare an câte o carte: "Absenţa stãpânilor" în 1966, "Animale bolnave" în 1968 etc. Apoi, am lipsit din ţarã un an de zile, am intrat într-o activitate politicã, m-am lãsat înşelat de Ceauşescu – împreunã cu alte sute de inşi – şi, dezamãgit puternic mi-am dat demisia de la Paris, m-am întors în ţarã şi am început un alt tip de roman, o scriiturã cu o altã problematicã, mai înaltã, consideratã abisalã, deşi elemente de abisalitate au existat şi în primele cãrţi. Patru romane, care n-au fãcut multã vâlvã decât în sens negativ, ele fiind atacate de presa literarã şi de cea de partid, mai ales romanul "Bunavestire". Dar mi-au permis sã intru într-o a doua fazã stilisticã şi psihologicã, o fazã pe care n-aş fi bãnuit-o nici eu în tinereţe. A urmat o a treia fazã în strãinãtate, în exil şi apoi, la întoarcerea în ţarã, dupã 1990.

- Ce aţi învãţat de la viaţã?
- Aproape nimic. Un scriitor învaţã nu din viaţã, ci de la colegii sãi mai mari, mai vechi şi literaţi. Eu am învãţat enorm de la Stendhal, primul meu maestru, apoi de la Balzac dorinţa sa orgolioasã de a crea un sistem epic deosebit, pe care l-a reuşit în cele peste 80 de volume, Thomas Mann, Zola, Dickens, pe care îl citeam de la 14 ani – un Dostoievski englez, dar fãrã vârfurile scriitorului rus. Viaţa mi-a folosit ca termen de reper. Afundat în creaţia marilor scriitori şi în propria literaturã, rareori priveam pe geam şi vedeam cum trec pe stradã un soldat, un preot, o babã, un cãmãtar, adicã tipologia clasicã a romanului şi îmi spuneam cã aşa aratã ceea ce vreau sã fac. Nu eram îndemnat sã-i descriu, ci verificam dacã, unde se întâlneau ei, corespund, în mare, cu tipologia romanelor mele.

- Aţi fost atacat deseori în presã pentru dedicaţiile oferite soţilor Ceauşescu. Ce vi s-a reproşat?
- În primul rând nu este admis sã se publice dedicaţiile. Ele sunt o corespondenţã secretã între autor şi cel cãruia i se dedicã respectiva carte. Ele trebuie sã urmeze regimul acestor scrisori, în care ambii autori trebuie sã fie de acord sã aparã. Într-o dedicaţie, ca şi-ntr-o scrisoare poţi sã spui lucruri intime, care nu-s fãcute sã fie publice. Dedicaţia pentru Ceauşescu, datã pe cartea "Bunavestire", a fost publicatã iniţial în 1992 de revista "România Mare" şi apoi, dupã zece ani, un cotidian n-a fãcut decât sã repete acelaşi lucru, dar cu extensie de comentarii, adeseori injurioase. Ce m-a uimit a fost cã, un ziar important, cum este "Adevãrul", a publicat un articol al unui ins necunoscut, care se întreba ce caut eu în literatura românã, fãcându-mã în toate felurile. Eu am rãspuns, atunci, cã nu întâmplãtor "Adevãrul" stã în aceeaşi clãdire a fostei "Casa Scânteii". Numai "Scânteia" stalinistã, acel stalinism ticãlos şi abject opera cu asemenea campanii de denigrare a unor scriitori români. Probabil cã "Adevãrul" a fost neliniştit cã eu intru în politicã şi a vrut sã mã atace într-un fel sau altul, dând senzaţia cã eu sunt un fals disident, cã pe faţã eram contra lui Ceauşescu, iar pe ascuns îi dãdeam asemenea dedicaţii. Cartea cu pricina a fost singura lucrare îndrãzneaţã din ţarã, care a apãrut fãrã cenzurã, deşi manuscrisul avea peste 2.000 de observaţii. Dedicaţia a fost, ce-i adevãrat, puţin excesivã. Rugat fiind, i-am dat şi Elenei Ceauşescu o carte cu o dedicaţie scrisã în bãtaie de joc, folosind eu atunci expresia "aceastã protectoare a artelor". Nu mã supãrã atacurile asupra mea, pentru cã Breban este un scriitor tare şi rezistent, dar sunt uimit şi revoltat de atacurile contra marilor scriitori români, ca George Cãlinescu, Eminescu sau Nichita Stãnescu, care ţin de patrimoniu românesc. Nimeni nu pretinde ca Cristian Tudor Popescu sã-l înţeleagã pe Nichita, dar nici sã loveşti în vârfuri ale literaturii române moderne, care ţin de identitatea româneascã şi de stabilitatea noastrã psihologicã.

- Dincolo de toate acestea, vã simţiţi un scriitor împlinit?
- Da. Mai ales în ultima vreme. Am împlinit de curând 70 de ani şi-i mulţumesc proniei divine cã m-a suportat sã ajung pânã la acest mal. Fiecare deceniu trecut este un mal atins. Tânãrul Breban avea nevoie de timp ca sã-şi dezvolte întreaga construcţie romanescã. Noi, cei din nord, avem nevoie de timp ca sã ne dezvoltãm. Eu n-am fost un precoce, în schimb am fost mereu un ambiţios. Deşi am îmbãtrânit, ambiţiile mele au rãmas adolescentine. Vreau totul sau nimic. Am vrut roman psihologic, de construcţii ample, am vrut o operã, nu doar unul-douã romane. Nu am fost şi nu sunt tentat şi nici fascinat de capodoperã. A fost o perioadã în care mulţi nu ştiau cum sã dea lovitura de graţie printre scriitori, cu o carte scrisã foarte bine. Pe mine m-a interesat viaţa ca operã şi construcţia unei opere, ca şi Thomas Mann şi ceilalţi.

- Cu siguranţã cã v-aţi fãcut un bilanţ al vieţii. Aveţi ceva sã vã reproşaţi?
- Nu doar un bilanţ, ci mai multe. Atât în România, cât şi în exil, unde am petrecut aproape 25 de ani. A fost un exil, poate mai mult estetic, dar şi politic, exil pe care unii mi-l refuzã. E adevãrat cã aveam cetãţenie în R.F.G din 1972, iar traiul meu de la Paris şi publicarea unor romane acolo a pãrut mai mult un exil estetic. Îmi reproşez în fiecare zi foarte multe lucruri, dar mãrunte. Mereu facem zeci de greşeli şi le vom face pânã la moarte. Din cele mari îmi reproşez un singur lucru. Faptul cã m-am însurat cu o femeie, Maria, lucru pe care nu trebuia sã-l fac. Ea a ispãşit dramatic acest lucru. De la moartea ei se împlinesc trei decenii... Nu eram potriviţi pentru a fi soţ şi soţie. Cu toate acestea, i-am dedicat Mariei, la vremea respectivã, cartea "Bunavestire". Asta este marea eroare a vieţii mele intime, care m-a cutremurat ani de zile. În rest, într-o vreme mi-am reproşat cã m-am apropiat prea mult de Ceauşescu. Nu aveam nevoie de asta. N-am fost niciodatã membru U.T.M., în schimb am fost mereu dat afarã din şcoli şi facultãţi. Am fost privit ca o oaie neagrã, ca un duşman al comunismului ce eram şi fãceam greşeala sã o spun pe faţã. De la filosofie am fost exmatriculat de douã ori, pentru cã în loc sã-i admir pe Lenin şi pe Stalin, îi admiram pe Schopenhauer şi Nietzsche.

- Care este cea mai mare bucurie a dumneavoastrã, acum, la cei 70 de ani împliniţi?
- Sunt mai multe. În primul rând, cã România este liberã şi cã a cãzut comunismul. În consecinţã, mã bucur de 14 ani, fãrã încetare, lucru esenţial pe care mulţi l-au uitat. Ne-am îngropat în prezent, care adeseori are forme negative, triviale, duşmãnoase, ridicole, chiar groteşti, dramatice şi existã pericolul sã piarã elementul cel mai preţios al unei societãţi, care este speranţa. Cred cã, pânã la urmã, speranţa va renaşte în România.

- Ce-şi doreşte omul Nicolae Breban pentru viitor?
- Mi-aş dori ca lucrurile din literaturã sã se normalizeze, cât de cât, sã se refacã acea unitate de odinioarã; sã se investeascã mai mult în cultura vie româneascã. Timp de zece ani, dupã revoluţie, au existat lupte fratricide literare, între diverse grupãri, lupte în urma cãrora mulţi oameni au avut de suferit. Mi-aş dori sã se redeştepte interesul pentru carte, pentru cartea bunã şi televiziunile şi presa în general sã sprijine mai mult fenomenul cultural. În plan personal, îmi doresc sã-mi pãstrez sãnãtatea, în sensul luciditãţii intelectuale. Sã fiu lucid şi activ în meseria mea. Visul meu este sã pot lucra pânã în ultima zi a vieţii.

- Revenind în sectorul literaturii, ce pregãtiţi pentru cititorii, care vã iubesc şi vã apreciazã opera?
- Anul acesta pregãtesc trei cãrţi. Am terminat în iarnã, la Paris, cel de-al treilea volum din tetralogia "Ziua şi noaptea", roman ce poartã titlul "Puterea nevãzutã", care va apãrea cu sprijinul "Uniunii Scriitorilor". În toamna acestui an voi publica volumul de comentarii, prin parafrazã, pe marginea maximelor lui Nietzsche, care sunt, de fapt, editorialele mele din ultimii doi ani din "Contemporanul". Acest demers al meu vine ca urmare a dorinţei de a explica unor lectori de-ai mei, dar şi mie însumi, de ce m-a interesat şi fascinat Nietzsche şi de ce am trãit cu el peste 40 de ani. A treia carte la care voi lucra-n vara aceasta este volumul al doilea de memorii "Sensul vieţii", care va fi publicat tot de "Editura Polirom".

interviu realizat in 2004 de Gabriel Dragnea
 
                        Data înregistrãrii textului: 20.02.2012
                        Numãr accesãri / comentarii: 504 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 IRINA ISMAIL POEZIE 19.09.2017 Dans 2/0
2 IRINA ISMAIL POEZIE 19.09.2017 Iubirii 0/0
3 Daniel BG POEZIE 19.09.2017 Şi plouã şi tunã 3/0
4 bis POEZIE 19.09.2017 Doar iubire şi cuvânt 9/0
5 cotangenta POEZIE 19.09.2017 poezia are nişte craci trãznet 10/0
6 cotangenta POEZIE 18.09.2017 nu ştiu de ce separaţi morţii de vii 12/0
7 Mariami POEZIE 18.09.2017 Originea lumii 9/0
8 cotangenta POEZIE 17.09.2017 din nebunie nu se mai scot esenţele 10/0
9 cotangenta POEZIE 17.09.2017 realitatea e cel mai bun vis 13/0
10 Mariami POEZIE 17.09.2017 Caietul cu însemnãri 4 6/0
11 Mariami DIVERSE 16.09.2017 Nimicul încãlţat 11/0
12 elbi POEZIE 16.09.2017 Doar amurgul 21/0
13 bis POEZIE 15.09.2017 Ce ar fi facut cãutãtorii de aur 11/0
14 bis POEZIE 14.09.2017 cuvintele se-nchinã-n cãlimarã 14/0
15 Mariami DIVERSE 13.09.2017 Frunza 22/0
16 bis POEZIE 11.09.2017 Se apropie anotimpul amintirilor 28/1
17 Mariami DIVERSE 08.09.2017 Pânza de pãianjen 21/0
18 elbi POEZIE 08.09.2017 Te rugãm, Fecioarã 51/0
19 Mariami POEZIE 06.09.2017 17 15/0
20 bis POEZIE 05.09.2017 rotunjimi de clipã, secunde la-ntâmplare 21/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 elbi Rugând cerul ruddy Mda, am sluji cu toţi p&a...
2 elbi Poem de duminica ruddy Vers eliberator! Aşa l-am...
3 ruddy Sã mã iubeşti! ruddy Hei, mulţumesc dragilor!...
4 IRINA ISMAIL RUTINA Mariami Dacã nu aş lua &ic...
5 IRINA ISMAIL Anotimp risipit Mariami Nu s-a risipit nimic, simţ...
6 Mariami Curgere Mariami Urarea ta a venit tocmai c&ac...
7 ruddy Sã mã iubeşti! elbi Frumos!...
8 Mariami Curgere elbi Bine ai venit pe NODURI!!...
9 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul elbi Frumoasa-i muzica din inima ta...
10 ruddy Sã mã iubeşti! romulus Versuri frumoase care transmit...
11 cotangenta punctul de intersecţie cu fericirea cotangenta Tot asa cred si eu, Mariami! ...
12 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul cotangenta Va multumesc din suflet!...
13 elbi Poem de duminica romulus Mi-au plãcut aceste ver...
14 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul romulus O altfel de poezie,metafore in...
15 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul Mariami Metafore - apropiate, dep&atil...
16 cotangenta punctul de intersecţie cu fericirea Mariami Fericirea existã î...
17 Daniel BG NOI Mariami Poezia prezintã o reali...
18 cotangenta o lume din ce în ce mai rotundã Mariami Lumea nu-şi foloseşt...
19 cotangenta aş putea spune cã libertatea nu existã cotangenta Chiar as sublinia, doar un ide...
20 cotangenta aş putea spune cã libertatea nu existã Mariami În realitatea pe care o ...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Nicolae MARUNTELU, Alerg dupa o stea, Ed. InfoRapArt, Galati, 2010
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN