Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «A te lauda intotdeauna cu moderatie este un mare semn de mediocritate.» - [Vauvenargues]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  15516355  
  Useri online:   21  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ DIVERSE ] Belean Maria Ileana

Azi a vazut lumina tiparului cartea mea:"Ingerii u
 
Azi a vazut lumina tiparului cartea mea:"Ingerii urca la cer", Coperta şi grafică: - Mihai Cătrună
Prefata Valentina Becart
------------------------------------------------

Note de lector
Să am de unde curge veşnic...





ÃŽn primăvara anului 2009 poeta Maria Ileana Belean (pseudonim â€" Henrich Maria) publică primul volum de versuri intitulat "Jumătate fără nume", editura Nico. ÃŽn anul 2012 aduce în faÅ£a cititorilor un nou volum de poezie â€ţÃŽngerii urcă la cer”. Iată cum o prezintă domnul Nicolae BăciuÅ£ în prima carte care a văzut lumina tiparului:
Belean Maria Ileana a descoperit virtuţile cuvântului care poate conserva emoţia, care poate vindeca nostalgii, care poate mărturisi despre trăiri nebănuite în viaţa unui om. O întâlnire admirabilă cu cuvântul care zideşte. Temele cărţii mele erau şi temele vieţii ei, trăirile din poemele mele se confundau cu trăirile sale. Ceva s-a întâmplat în adâncul acestei fiinţe, frumos şi înduioşător, sublim şi tragic, încât nu pot decât să treci cu înţelegere peste nesiguranţa sau inocenţa unor rostiri. Dincolo de poezia pe care o conţine, această carte este un document de viaţă, unul care confirmă că în fiecare dintre noi există poezie, dar nu toţi o descătuşăm, nu toţi o eliberăm, mai degrabă o sufocăm între atâtea tentaţii cotidiene"...
ÃŽn atelierul unde â€ţsingurătatea umple/ căuÅŸul palmei/ cu rămăşiÅ£ele ÅŸoaptelor” poeta ÅŸlefuieÅŸte cuvinte din roca dură a imaginarului â€" fiind într-o continuă căutare a nuanÅ£elor ÅŸi formelor poetice: â€ţIeri/ ne plângeam/ de prea mult alb/ Azi/ frunzele arse/ de lacrimi/ sărută pământul/ pe unde a trecut/ ca un vis/ umbra ta/ zilele ascund/ la pieptul rănit/ cununa de spini/ a mai trecut o noapte/ de atâta alb/ îngerii urcă la cer” (îngerii urcă la cer).
Privirea candidă, uimită nu poate înÅ£elege risipa de â€ţlumină” ce-i inundă retina. â€ţIeri” era prea devreme pentru a sesiza â€" în vârtejul existenÅ£ei â€" ÅŸi umbra ce lăsa răni nevăzute în fiecare gând care se dorea triumfător.
â€ţS-a spus mereu că îngerii sunt dublul ceresc al omului. Schelling, în Philosophie der Offenbarung (Filozofia revelaÅ£iei), îi numeÅŸte Potenzen (dynameis pe greceÅŸte) ale sufletului omenesc, virtualităţile lui, variantele mai limpezi, mai structurate, ale identităţii sale. Cu alte cuvinte, suntem mereu însoÅ£iÅ£i de modelul nostru, de portretul nostru îmbunătăţit. Åţi suntem â€" sau în orice caz ar fi bine să fim â€" într-un dialog permanent cu posibilul acestui portret. ÃŽngerul oferă fiecăruia din actele noastre reperul aurei lui, adică desenul lui ideal. Lângă fiecare este, îngerul aÅŸează un cum ar trebui să fie. El conjugă neobosit, la optativ, curgerea vieÅ£ii noastre, aÅŸa cum am face-o noi înÅŸine dacă am fi în condiÅ£ia lui.” (Despre îngeri - Andrei PleÅŸu).
Poeta prinde â€ţîn tivul hainei unui vers” aducerile aminte când totul era â€ţmiere” ÅŸi â€ţmuguri” ÅŸi â€ţamfore fine-n primăvară pictau cerul infinit”…
Astăzi â€ţpaÅŸii gândurilor” rătăcesc orizontul ÅŸi nu pot vedea decât cum â€ţlacrima serii/ învaţă să moară/ în palmă”… (Altă... faţă a aÅŸteptării).
Maturitatea expresiei artistice îşi pune amprenta asupra versurilor cu rezonanţă impresionistă.
Păşind desculţă prin iarba plină de rouă, când soarele începe să se înalÅ£e la orizont, aceasta poate asculta â€ţacorduri line”... mărturii ale fuziunii cerului cu pământul: â€ţAcorduri line/ păşesc desculÅ£e,/ rănind mai departe cenuÅŸiul ulciorului.../ Copacul bătrân îmi era străjer/ de când eram de-o ÅŸchioapă,/ acum e doar o amintire pe care o port în buzunar,/ să-mi aline somnul.../ Gândul se frânge.../ Cu tine,/ împărÅ£eam aceeaÅŸi potecă/ nu atingeam ÅŸoapta,/ doar firul ierbii,/ îl înclinam alene,/ eram liberi în clipe de tăceri.../ Acesta era momentul care urca pe treptele sufletului/ pentru a-mi fi mai aproape,/ mi-era frică să-l ating,/ nu erau cioburi.../ Dragostea/ ar trebui sculptată sub pleoapă,/ pentru a nu fi oarbă...” ( Acorduri line).
â€ţEram liberi în clipe de tăceri...” spune poeta cuprinsă de nostalgia anotimpului neviciat de tumultul cotidian, de â€ţorgoliul” luciferic al omenirii â€" omenire condamnată să-ÅŸi poarte crucea grea a â€ţpăcatului originar”. Scrierea este concentrată în metafore fecunde cu profunzimi tulburătoare.
ExperienÅ£ele trăite sunt fructificate în versuri ce ating o treaptă înaltă de puritate ÅŸi rafinament. Cuvintele â€" prinse într-un â€ţjoc” al imaginarului ÅŸi fanteziei â€" se metamorfozează, curgând radioase în â€ţfagurii” complexităţii semnificaÅ£iilor.
DorinÅ£a poetei de a se elibera de â€ţulciorul de lut” care se fisurează, se degradează cu fiecare zi ce trece… este acerbă! Doar îngerii sunt eliberaÅ£i de povara â€ţformei” ÅŸi a transformării. Cine n-ar tânji după o existenţă angelică… dincolo de eroziunile ÅŸi cicatricele timpului?
Profunzimea revelatoare a adevărurilor lăuntrice îi deschide porţi spre sferele abstracte, antrenând în ascensiunea sa, faliile rafinate ale conştiinţei.
Acaparată de taina Cuvântului, aduce în lumină forme noi ÅŸi stilizate ale expresiei poetice. De subliniat faptul, că întreg volumul stă sub semnul căutărilor neobosite, ÅŸovăielilor, intensităţilor trăirilor, în care sângele â€ţarde” asemenea unui rug al suferinÅ£ei. Cu toate durerile care persistă pe retină… ai senzaÅ£ia că întreaga lume este concentrată într-o privire candidă ÅŸi tainică.
Încrezătoare în puterile imaginarului, eficace din punct de vedere semantic, poeta caută în invizibil cu aceeaşi ardoare cu care primele raze ale dimineţii străpung abisul şi umbra, provocând tainele universului… gata oricând să-i subjuge întreaga fiinţă.
â€ţOricât am încerca să înÅ£elegem suferinÅ£a de orice natură, nu vom reuÅŸi, pentru că înÅ£elepciunea lui Dumnezeu depăşeÅŸte setea noastră nerăbdătoare de a găsi o explicaÅ£ie la tot ceea ce se întâmplă cu noi ÅŸi în jurul nostru. Cum însă suferinÅ£ele ÅŸi necazurile sosesc vrând-nevrând în existenÅ£ele noastre fragile, singura preocupare pe care trebuie să o avem este găsirea sensului acestora sau, cu alte cuvinte, modalitatea de a trăi pozitiv în mijlocul tuturor frământărilor ÅŸi durerilor inerente. Chiar dacă existenÅ£a noastră este marcată de anumite momente în care am spus â€ţnu te iubesc” când trebuia să spun â€ţvreau să te iubesc”, iubind ÅŸi suferind cu Cristos, veÅ£i găsi un sens tuturor încercărilor, de orice natură” (Iubirea ÅŸi suferinÅ£a creÅŸtin-ortodoxă).
â€ţlumina intră greu/ dar atâta timp cât cumpăr iluzii/ pentru zile când nicio rază/ n-ajunge păsării prin ochi/ mă-nfrunzesc/...” (Pentru casa mea cumpăr iluzii).
Poeta îşi hrăneÅŸte clipele cu iluzii, trăirile-i extatice căpătând gravitate în faÅ£a întrebărilor inerente despre soarta omului în lume. Umbrele lăsate de lucruri ÅŸi â€ţpe fruntea schilodită de aÅŸteptare” sunt motiv de neliniÅŸte ÅŸi meditaÅ£ie asupra efemerului. ConÅŸtiinÅ£a se ascute până la â€ţÅ£ipăt” disipat într-o curgere nisipoasă. Exemple ca: â€ţatârnată de umbra ta”; â€ţaceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi...”; â€ţÅŸi o las dezbrăcată în verdele fals,/ mimând veÅŸnicia...”; â€ţadăpostul amurgului/ se năruie”; â€ţViaÅ£a/ se sfărâmă/ ziua/ părăsită/ de soare/ va lumina/ pasul meu/ etc. traduc starea poetei aflată de veghe la vărsarea râului în nebuloasa timpului.
SpaÅ£iile pure, învăluite în lumină ÅŸi slavă â€" sunt cele după care tânjeÅŸte neîncetat â€" aceasta trăind cu credinÅ£a “oarbă” că â€" odată trecută în â€ţnefăcut” â€" în stadiul cel mai înalt posibil, adică de “înger”, nicio suferinţă ÅŸi nici curgerea implacabilă a timpului nu vor mai putea să-ÅŸi pună amprenta asupra Sinelui.
â€ţRăspund singurătăţii:/ â€" EÅŸti singura jertfă în oglindă,/ cum ar fi/ să-Å£i smulgi pomii din rădăcină,/ să-Å£i sădeÅŸti ecoul urmelor de la malul mării,/ să strigi:/ â€" Mă iubeÅŸte lumina!/ ÃŽnainte să-i răspund inimii,/ îi aÅŸez sub picioare un preÅŸ alb/ â€" Inimă,/ Ai intrat de mii de ori pe porÅ£ile cerului,/ ai îngheÅ£at de mii de ori în aburul vierii,/ nu-Å£i lăsa visul/ să zboare necontrolat,/ pune-i cununa de frunze în timpul meu!/ Mă-nverzesc lângă tine…” (Răspunsuri).
Găsim în aceste versuri â€ţumbra” lui Holderlin, esenÅ£e complexe ale gândirii aflate în căutarea adevărului metafizic. Structura angelică este evidenÅ£iată chiar de titlul volumului â€ţÃŽngerii urcă la cer”.
â€ţaÅŸterne în calea mea frunze,/chiar dacă sunt uscate,”...
Natura este mediul ideal, fundalul suplu care contribuie la stările de reverie. ÃŽn sânul naturii sufletul se află mai aproape de cer, de armonia universului â€" comunicarea cu Divinitatea având toate drumurile deschise.
Vrăjită de culori şi nuanţe abia perceptibile, poeta şi-a încercat talentul şi în pictură. De altfel, pictează icoane pe sticlă, făcând parte din anul 2003 şi din Asociaţia Artiştilor Plastici Mureş, participând la numeroase expoziţii de grup, festivaluri, cu icoane pictate pe sticlă.
Scrierea răspunde exigenţelor estetice, elanul creator găsind mijlocul de a depăşi anumite tipare.
Imaginarul poetei Maria Ileana Belean se caracterizează printr-o adevărată fascinaÅ£ie a ancestralului, prin năzuinÅ£a ÅŸi speranÅ£a de a regăsi “oazele” originale ale vieÅ£ii spirituale. Reîntoarcerea spre sursele originale este adânc încrustată în fiecare gând: â€ţm-aÅŸtepÅ£i răbdător/ cu tava plină/ mănânc pe săturate/ din margine de cer/ umbra unui înger/ sprijină ochii obosiÅ£i/...” (Åţi seara are haină)
Absorbită de mirajul după â€ţparadisul pierdut”, aÅŸterne pe hârtie cuvinte cu valenÅ£e de o rară frumuseÅ£e, cuvinte ce aduc în faÅ£a cititorului nostalgia poetei după timpul când â€ţulciorul de lut” nu pusese stăpânire pe spiritu-i â€ţîngeresc”: â€ţiubirea o înalÅ£ în ochi/ braÅ£ele le întind spre desăvârÅŸire/ tu-mi iei tot cerul inimii/ în palmă virtuÅ£i de rouă cad/...” (Salsa â€" cerul inimii).
Cuvintele îşi împlinesc chemarea, versurile ţâşnind asemenea unor izvoare bogate în sugestii. Lirismul ia naÅŸtere din gânduri primordiale, curate, rafinate, metaforele oglindind lucrul migălos al poetei. Căutarea divinităţii implică frământare â€ţore albe”de aÅŸteptare, iluzii ÅŸi frământări: â€ţmerg desculţă până la colÅ£ul casei/ privind cu jind drumul care urcă ÅŸerpuind…”
ÃŽn fiecare gând, în fiecare vers se conturează nevoia acerbă de lumină ÅŸi sublim: â€ţnu mai simt greutatea amurgului/ lumina îmi pune aripi/ mă voi prelungi/ peste strigătul fluturilor/ ca într-o strălucire/ te recunosc!” (te recunosc!).
Poeta apelează adesea la memorie, la trecutul plin de amintiri ÅŸi oameni dragi (bunica...) â€ţSunt paranoică oare/ că pe bunica o aÅŸez mereu în vârful ei?/ Ce să fac dacă ea are cel mai mult alb!/ Deschid ochii larg să-i văd chipul,/ respiră...” (Vârful peniÅ£ei), încercând astfel să nu lase loc â€ţvidului existenÅ£ial” să pună stăpânire pe clipa prezentă â€" â€ţdrumul ei mă va ademeni în somn / într-un jar nou născut/ luminii/ îi aÅŸtern la picioare un preÅŸ alb/ îi pun nume de fruct/ peste care aÅŸez suspinul/…” (Stai, stai lângă mine).
Fantezia atinge culmi înalte de manifestare. Suspinul după iubirile ce ÅŸi-au pierdut candoarea ÅŸi frumuseÅ£ea este silenÅ£ios, abia auzit: â€ţte văd parte din zori,/ stele-mi prinzi pe tâmple,/ tăceri atârni dincolo de râu,/ fără să întrebi/ dacă ÅŸi mâine va ploua cu aceeaÅŸi putere.../ Sărut/ adăpostul crinilor/ din fiecare ungher al jurămintelor,/ cu speranÅ£a/ că de azi/ voi intra în ploaia ta,/ să am de unde curge veÅŸnic.” (Voi intra în ploaia ta!)
Dincolo de â€ţtăcerea toamnei”, de â€ţcuvântul obosit” ÅŸi de â€ţtimpul care trece/ pe lângă umbrele/ răsfoite-n/ firul de lumină/…” dincolo de tablourile în nuanÅ£e gri, dincolo de orice ezitare, stă de veghe â€ţvisul”, acest minunat dar care te poartă într-o lume miraculoasă.
ÃŽn â€ţvârful peniÅ£ei flămânde” rămâne credinÅ£a, că odată cu risipirea nopÅ£ii, primii zori vor fi martorii renaÅŸterii fiinÅ£ei: â€ţumbra nopÅ£ii/ ÅŸuieră descătuÅŸată/ strânge/ ultimele zvâcniri/ pentru aduceri aminte/ sub mantia ei/ aerul alb/ prevesteÅŸte/ încolÅ£irea ierbii/…” (Vae soli).
Coloana de sprijin a întregului volum este timpul, â€ţochiul” impasibil care nu tresare la suferinÅ£a ÅŸi dispariÅ£ia omului. SenzaÅ£iile de rostogolire ÅŸi destrămare întreÅ£in ÅŸi accentuează stările de teamă ÅŸi tristeÅ£e. Melancolia pală nu duce spre prăpastia disperării. Lumina apără de puterea întunericului, de abisul nevăzutului. Poeta este conÅŸtientă că, fără o deschidere spre transcendent ÅŸi o comunicare cu spaÅ£iul celest totul s-ar destrăma, s-ar pierde în haosul nemărginit.
Sensibilitatea trăirilor ÅŸi limbajul rafinat frapează prin paleta largă a disponibilităţilor sugestive: Tu ÅŸi Eu â€ţdezbracă-mă/ de gânduri/ cum toamna dezveleÅŸte/ ramul de ani/ vestind venirea serii// dezbracă-mă/ de oameni/ de chipurile lor/ văzute doar de tine/ mă ajuÅ£i/ să buchisesc/ frunza care cere ajutor// îmbracă-mă/ cu primele cuvinte june/ timid le aÅŸez pe frunză/ în plutirea-i de vals/ le duce-n patru zări/ numai/ Eu ÅŸi Tu/ însetaÅ£i/ la marginea lumii.”
Estetismul suav este impregnat cu aerul tare al munţilor, cu parfumul dimineţilor de primăvară. Poeta îşi doreşte o viaţă sacră, atemporală, nesupusă schimbărilor.
Volumul de poezie â€ţÃŽngerii urcă la cer”, semnat de poeta Maria Ileana Belean, în care â€ţprivirea se strecoară/ printre contururi”... stă sub semnul plenitudinii ÅŸi purităţii â€" cu rezonanÅ£e profunde în conÅŸtiinÅ£a cititorului…


Valentina BECART
Mai 2012
 
                        Data înregistrãrii textului: 05.07.2012
                        Numãr accesãri / comentarii: 632 / 3
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 Geanina Moldovanu POEZIE 22.06.2018 Soarta impotriva sortii 7/0
2 Geanina Moldovanu POEZIE 22.06.2018 Refren etern 7/0
3 Cartaphilus POEZIE 21.06.2018 Neputincios 10/0
4 bis POEZIE 20.06.2018 Explica?ia potrivit? nu e în DEX 18/0
5 ruddy POEZIE 19.06.2018 Dor de Vama 10/0
6 elbi POEZIE 15.06.2018 Mai mult decat oricand 36/1
7 ruddy POEZIE 12.06.2018 Un poem de catifea 28/2
8 elbi POEZIE 12.06.2018 Istoria se scrie 31/1
9 elbi POEZIE 11.06.2018 Cateva litere 30/1
10 Mariami POEZIE 11.06.2018 Ura striga ura 57/0
11 elbi POEZIE 09.06.2018 Pâna la urma 23/0
12 cotangenta POEZIE 07.06.2018 cresc lumile sub lupa poetului 41/2
13 ruddy POEZIE 05.06.2018 In goana dupa moarte 33/2
14 ladyinblack POEZIE 04.06.2018 Nocturn? 54/0
15 romulus POEZIE 03.06.2018 fluid 53/4
16 elbi POEZIE 03.06.2018 Doar alegând 55/1
17 cotangenta POEZIE 15.05.2018 fericit este punctul liber și neatârnat nimănui 26/1
18 elsis POEZIE 15.05.2018 Breaking news 21/1
19 cotangenta POEZIE 14.05.2018 poezia mea tinde spre 0 21/0
20 elbi POEZIE 14.05.2018 Singura cărare( Cântec folk) 30/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 cotangenta lumea e o sumă de compromisuri Geanina Moldovanu Am plans... asa este....
2 elbi Mai mult decat oricand romulus Suntem vinova?i pentru situa?i...
3 romulus Armonie romulus Va mul?umesc!...
4 romulus De ziua ta romulus Pentru so?ia mea ...
5 ruddy Un poem de catifea elbi Un poem de catifea......
6 ruddy Un poem de catifea romulus Mi-a pl?cut mult ideea de a tr...
7 romulus De prea mult dor romulus Multumesc!...
8 romulus fluid romulus Multumesc pentru vizit?,Ruddy!...
9 romulus De prea mult dor ruddy Vers fain. Chiar daca l-am cit...
10 romulus fluid ruddy Ce poem frumos! Revin cu drag....
11 cotangenta cresc lumile sub lupa poetului ruddy Cred ca intrebarea finala e re...
12 elbi Cateva litere ruddy Vers frumos. In vremuri tulbur...
13 elbi Istoria se scrie ruddy Ce frumos! Mi s-a f?cut pielea...
14 cotangenta cresc lumile sub lupa poetului romulus Lumea toat? a devenit un pusti...
15 ruddy In goana dupa moarte elbi Adevarat!...
16 ruddy In goana dupa moarte romulus Frumos!Ultima strof? mi-a r?ma...
17 cotangenta fericit este punctul liber È™i neatârnat nimănui romulus Un punct de iubire la în...
18 romulus fluid romulus Multumesc!...
19 romulus fluid elbi Foarte frumos!...
20 Nicoleta I. Neliniştea inimii îndrăgostite romulus Credin?a are puterea de a tran...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Ion AVRAM, Asteapta-ne, Lazare!, roman, Ed.Noduri si Semne, Galati, 1996
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN