sã-mi înec visele îmi e deajuns
o lacrimã
oricum sunt din ce în ce mai mici
aproape ridicole
invers proporţionale cu vârsta
nici nu mai visez
aşa cã nu-mi trebuie nici lacrima
au decedat înecate în ele
s-au sufocat unele pe altele
într-un fel lipsit de show
nu au prins nici ştirile locale
banalul lor nu meritã
nici un creion chimic
cred cã încetul cu încetul
inima mea se va transforma în iceberg
şi va gãuri orice titanic
cu pretenţii de vis
