|
Anunţuri:
Antologie literară colectivă
|
[
POEZIE ] |
Gabriel |
Pe aceiaşi bancă |
|
Pe aceiaşi bancă
Pe aceiaşi bancă, ca întotdeauna,
Din parcul cu platani, m-am aşezat,
Spre o frunză moartă întind mîna,
Şi caut ramul de unde-a picat.
Încerc s-astup golul din mine,
Cu mici prostii şi dulci iluzii,
Să trag cortina peste tine,
Să strig, să mă audă surzii.
De atîta timp cald am păstrat,
Aici pe bancă al tău loc,
Şi zi de zi cîte o roză am aşezat,
Dar nu mai vrei s-apari deloc.
Aşteaptă porumbeii ale tale firmituri,
Aşteaptă a ta mână caldă, moale,
M-alătur şi aştept acele guri,
Ce le furai când îţi stăteam cu capu-n poale.
Mi-e dor de mersul tău pe alee,
De clipa când te-am sărutat,
De izul tău de azalee,
De părul blond cârlionţat.
De-a noastre dulci plimbări mi-e dor,
Şi plâng ca un copil flămând,
Aici pe bancă vreau să mor,
Şi-aici să-mi fie şi mormânt.
|
|
Data
înregistrãrii textului:
08.01.2006 |
Numãr
accesãri / comentarii:
785 /
1 |
|
|
Cenaclul
Literar Online |
«Noduri
ÅŸi Semne» |
|
|
|
|