Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Din cauza lipsei de interes, ziua de maine se anuleaza.» - [Anonim]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  14989860  
  Useri online:   6  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ PROZA ] Serban Stanescu

Calatoria si popasul
 
Calatoria si popasul.
(Fragment de roman)
D, 13 august 2006.


M-am ntrebat la un moment dat: pot
calatori mpreuna o testoasa si un Iepure?
Multa vreme, logica, mentalul,
prejudecatile, m-au mpiedicat sa depasesc
cadrul strict al ntrebarii. si totusi,
ntrebarea a revenit. Obsesiv parca... Ce
era gresit aici? ntrebarea? Cuvintele?
Stateam sprijinit cu barbia n pumni, cu
coatele rezemate pe geamul de pe culoarul
vagonului. Trecusem de Craiova si peisajul
avea sa se schimbe. Muntele ncepea sa-si
anunte prezenta, orizontul ncepea sa capete
altitudine, cate putin, cate putin. Am
nchis ochii si am simtit ca ma cuprinde
dorul de coclaurile copilariei mele, de
drumurile de ore n sir... de "ma duc dupa
bureti"...
Apoi, nauntrul meu, am revazut o
calatorie, petrecuta mult mai de mult, tot
la munte. Muntele atat de drag mie. Am
descoperit abia acum, ceea ce era de altfel
evident, nca de atunci, dar nu remarcasem
eu: Nici o calatorie nu este o deplasare
continua. Exista oboseala, exista peisajul,
exista nevoile interioare si nevoile
exterioare, care si cer n mod inevitabil,
implacabil chiar, drepturile lor. si pentru
toate, exista un timp; un timp anume.
Miscarea armonioasa, nseamna de fapt a te
misca potrivit clipei. Dar clipa de acum,
poate sa nsemne mers, deplasare fizica, n
vreme ce clipa urmatoare poate sa aiba
nevoie de un popas fizic, de ncetarea
miscarii exterioare, a agitatiei, a
muschilor, pentru a lasa locul miscarii
interioare. si atunci, ne oprim. Dar toate
astea, trebuie sa se petreaca sincron,
atunci cand esti cu cineva. Altfel,
calatoria poate esua, se pot ntampla
lucruri urate, chiar grave...
Cand ma opresc la munte? Atunci cand
urcusul ma face sa simt transpiratia siroind
sub rucsacul din spinare si care la plecare
mi se parea usor, iar acum mi se pare un
bolovan care mi frnge umerii, face pasii
sa mi se mpleticeasca, ochii sa vada
cerculete si stelute colorate, picioarele sa
simta ace; si sangele, sangele meu, de care
pana acum parca nu aveam habar, a carui
existenta parca se rezuma la cele cateva
pagini din manualul de biologie, acum parca
nu mai vrea sa coboare prin artere, ci se
nghesuie tot, undeva n articulatiile care
nu mai vor sa ma asculte, miscandu-se
nervos, parca singure. Gatul si limba, le
simt uscate si cand ma gandesc la cafeaua
din termos, parca totul se revolta n mine,
spunand "Nu! Nu! NU!", ca si cum n-ar fi tot
cafeaua din care am sorbit --- n extaz
parca ---, nainte de plecare. Pipai cu
radacina limbii gatul si l simt aspru, ca
pe un postav din lana nedaracita, facut
undeva n casa din busteni a unui muntean,
la lumina firava a unei lampi cu gaz, de
mana unei muntence ce muta suveica de lemn
printre firele de urzeala ntinse pe
razboiul mostenit de la bunica ei. si
postavul mi tine de cald, mi tine cald,
groaznic de cald si ma nteapa si ma mananca
si am impresia ca urzeala mi mpanzeste
gatul, plamanii... Simt ca ma prabusesc,
cabana e prea departe, distanta mi se pare
incomensurabila si am o clipa senzatia ca
drumul nu se va mai sfarsi, ca nu exista
nici o cabana, ca marcajul e prea vechi si
poteca nu mai duce nicaieri. Simt ca ma
dizolv n peisaj, ca nu mai exist, ca totul
s-a sfarsit nainte de a fi nceput. n
aceasta clipa, mi doresc sa nu fiu singur,
sa vad un gest cunoscut, sa aud o voce si
stiu ca nu ma intereseaza nimic din ce ar
spune ci numai muzica vocii aceleia anume,
dar sunt singur. Pentru o clipa nsa, fiinta
mea lichefiata n peisaj tresare, destul cat
sa vada Izvorul. Rucsacul parca sare singur
din spinare, articulatiile uita sa-si mai
manifeste independenta, genunchii se nmoaie
si se proptesc pe pamant, mainile ajung sa
se sprijine pe prundisul firului de apa, cu
degetele usor nfipte printre pietricele,
asemeni radacinilor unui copac, vrand sa
soarba si ele apa, la fel cum sorb
radacinile copacului, seva dulce a
Pamantului. nchid ochii, trag adanc aer n
piept, narile mi se dilata de parca ar vrea
sa-mi metamorfozeze trasaturile fetei ntr-
un urias sorb. Sangele mi zvacneste n
tample, n timpane, n stomac, de parca s-ar
fi adunat tot la un loc, n dosul unui
stavilar pe care acum un padurar l-a
ridicat, lasandu-l sa curga la vale, la
ciudata vale care urca nspre gatul meu,
nspre timpane... Setea ma arde parca, dar
nu ma aplec sa sorb din Izvor ci simt nevoia
de a-mi cufunda fata n ochiul de apa si
chiar asta fac, apa mi acopera urechile,
mi tin respiratia, simt gheata pe fata si
aman clipa, o aman pana cand plamanii
zvacnesc; dau drumul la aer si mai zabovesc
cateva clipe, apoi scot capul din apa.
Linistea ma cuprinde, aplec usor capul pe
spate, destul cat sa vad Soarele
strecurandu-se printre frunzele padurii, ca
niste fire de aur, ntinse ntre varfurile
frunzelor si firele de iarba, ntr-o
tesatura imposibil de realizat de mana
omului. si atunci rad. Rad si cu fiecare
hohot parca oboseala se risipeste si ma
pomenesc ntrebandu-ma de unde a venit
aceasta oboseala si unde s-a risipit. Dar
Soarele strecurat printre frunze nu ma lasa
sa aflu raspunsul si pana la urma, ce mai
conteaza --- mi spun. si atunci mi aduc
aminte de gatul uscat, ma aplec si sorb din
oglinda tremuratoare si licoarea asta
ciudata parca patrunde direct n celule,
nici nu apuc sa o simt parca n gura atat de
nsetata si totusi...
Dau din nou capul pe spate sa mai sorb
odata din priviri amestecul de Soare, frunze
si iarba si atunci mi dau seama ca bubuitul
din urechi a ncetat, ca aud parca scartitul
unor bocanci si clinchetul cataramelor unui
rucsac. O clipa raman stupefiat, nu nteleg
cum poate rucsacul meu sa se miste, apoi mi
dau seama ca rucsacul nu poarta bocanci si
ca pe langa astea, simt n spatele meu o
prezenta. Ceva sau cineva. Mintea ncepe sa
lucreze greu, n-am chef de analize, dar
sunetele nu fac parte din peisaj si ma
sacaie. Ma ntorc ncet, ncet, parca mi-e
frica de ceva, nu stiu de ce. Zaresc cu
coada ochiului o fata, care ma priveste
ncurcata, dintr-o pozitie care mi
aminteste de ora cand pe platoul unitatii ne
adunam la raport, n fata ofiterului de
serviciu. mi vine sa rad de imagine dar
realizez brusc confuzia pe care pot sa o
provoc si ma abtin. Pe semne ca zambetul a
aparut pe fata mea, ca o urma a rasului
dinauntru si atunci o vad zambind ncurcata.
..
---Buna! Mergi la cabana?
Surpriza ma mpiedica sa raspund, mi dau
seama ca nu stiu ce ar trebui sa raspund. Ce
Dumnezeu as putea cauta n padure altceva
decat sa ajung la cabana mi spun, dar nici
asa nu e bine si zic moale, "Da".
---Pot sa merg si eu cu tine?
---Esti singura?
---Nu. Adica, da. De fapt, mai sunt niste
colegi n urma...
---si? Ce s-a ntamplat? V-ati certat?
---Nuuu...
---Nu, adica da.
---Adica...
---Nu, adica da.
---De fapt...
---Las-o balta. Vrei sa mergi cu mine, OK.
Nu vrei? Doua chei.
---Te-am suparat?
---Poftim?
---Mi s-a parut ca te-ai suparat...
---Pentru? Eu nu prea ma supar. Am alt fel
de a fi. si pe urma, n-ar fi frumos din
partea mea. Eu sunt singur, pentru ca asa am
eu cateodata chef sa plec, unde ma duc
picioarele si ochii. Oricum, bat drumurile
asta de mic copil si chiar mi place asta.
Bun! Eu sunt gata. Mergem?
---Mi-e sete...
---Serveste-te! Alta apa mai buna, n-ai
unde gasi.
O vad ca ezita, dar ma ocup de rucsac. Mi-l
potrivesc pe spate, verific chingile, fumez
o tigara si astept. Bea apa, se ridica. Ma
uit la rucsacul ei si vad ca e stramb,
chingile inegal stranse iar continutul
neechilibrat. mi dau seama ca nu prea urca
pe munte, dar nu comentez. Vrea sa si-l puna
n spinare si priveste spre mine. nteleg,
i-l ridic, l asez si strang altfel o
chinga.
---Nu prea e bine facut...
---Eu de fapt nu am, l-am mprumutat de la
o colega...
---Se vede ca nu prea mergi la munte. Nu-ti
place?
---Ba da, dar eu sunt de undeva din Sud, nu
de la munte. Nu prea am bani sa merg si
singura...
---nteleg. Hai sa mergem ca mai e destul
pana la cabana.
---Dar o sa ajungem?
Mie mi vine sa rad, nu-mi propusesem sa
semnez vreo condica. Iar mi dau seama ca
sunt deplasat si tac. Pe urma, ma razgandesc
si i spun ca ziua e lunga, avem la
dispozitie si noaptea si atunci o vad ca
intra n panica, dar nu spune nimic.
---Bine, zic, hai sa mergem.
O vad ca pleaca si pasii i se nsira repede
unul dupa altul, de parca ar goni-o cineva.
Nu prea nteleg, dar mi vad de drum.
Dispare, o pierd din priviri. O clipa vreau
sa strig, apoi realizez ca n-am habar cum o
cheama. Renunt. Continui sa merg si sa ma
bucur de peisaj. Dupa cateva zeci de
secunde, o vad asezata pe o piatra. Ma vede,
se ridica si parca iar ncepe sa alerge. Nu
ma opresc, continui sa merg cu acelasi pas.
Iar dispare la orizont. Desi sunt
contrariat, mi vad de drum. Iar apare, de
data aceasta, sprijinita de un brad. Ma vede
si jocul se repeta: iar ncepe sa alerge
parca, iar dispare. Deja stiu: peste cateva
zeci de secunde, o sa o vad iar sprijinita
de un brad sau sezand pe o piatra. Da.
Oarecum corecta intuitia. Doar ca de aceasta
data, cand m-a zarit, n-a mai plecat, a
asteptat sa ajung n dreptul ei.
---Facem un popas?
Izbucnesc n ras, fara sa vreau si raspund:
---Asta ce e, nu popas?
---Pai nu, nu asa. Unul mai lung, ca am
obosit.
---Nu nteleg, de ce trebuia sa tot alergi?
Te asteapta cineva la o ora anume?
---Nu ma asteapta si eu nu am alergat, tu
mergi foarte ncet si trebuie sa te astept.
Mie mi vine iar sa rad, afirmatia mi se
pare evident ridicola si nu stiu ce sa spun
pe de o parte dar si limba ncepe sa ma
manance. Deocamdata, tac. Dar nu de tot.
---Parca ziceai ca vrei popas, nu?
mpunsatura mea trece neobservata si
renunt, cel putin de data asta. mi sprijin
rucsacul de un brad, nchid ochii, cu
intentia de a reface imaginea aceea aparte a
tesaturii de Soare. Dar n loc de tesatura
aceea, mi apare imaginea Andreei. Simt un
gol n stomac si mi aduc aminte ca ultima
oara cand o ntalnisem, eram pe culoarele
din Polizu. Filmul se deruleaza si simt din
nou sfarseala care m-a cuprins atunci. De ce
a trebuit sa ne despartim? Habar n-am. Ceva
nu mersese. Nu stiu ce. Sau poate felul n
care ne iubeam, era prea violent, ca un foc
care arde totul, lasand n urma lui cenusa,
o pulbere fina, gri-albicioasa. Am deschis
ochii. Nu mai suportam ideea de a ma tortura
singur. Ochii mi-au cazut pe fatuca din fata
mea. N-arata rau. Ce-i drept, nu era ca
Andreea, dar nici urata nu era. Era doar
altfel. O priveam oarecum piezis si am
simtit ca ne studiam reciproc. mi placea
jocul acesta de-a soarecele si pisica sau
mai curand de-a hotii si vardistii.
---Ma cheama Dana...
---serban. ncantat de cunostinta! I-am
sarutat mana, mi se parea ceva firesc dar
cand privirile ni s-au ntalnit, am observat
ca e uluita. N-am nteles si am trecut
peste.
---Dana de la Dana sau de la Daniela?
---Da, Daniela, dar nimeni nu-mi spune
Daniela, toti mi spun Dana.
---Eu n-am diminutiv, nici macar porecla.
Mergem?
---Da...
Am pornit din nou. Jocul, acel du-te - vino
- popas si din nou, s-a mai repetat de
cateva ori pana sus. La cabana, am ajuns pe
lumina si nu prea stiam ce sa fac: sa raman?
Sa ma ntorc n oras? Administratorul
cabanei l cunostea pe tata, dar eu nu.
Cealalta, a sportivilor, era departe si
drumul greu. Acolo as fi putut sa merg,
administratorul era vecin cu noi, locuiam pe
aceeasi scara, rezolvam simplu cazarea,
putea sa ma trimita si n pod, nu-mi pasa.
Eram nehotarat si agitatia de pe drum, acest
du-te vino, ma scosese dintr-ale mele. Acasa
nu spusesem, ca de obicei, ce am de gand.
Bunuta, bunica-mea ma vazuse cu rucsacul si
stia ce o sa urmeze, asa cum si eu stiam ca
o sa ma "raporteze" lui tata.
Venisem n vacanta, prima oara de cand
terminasem liceul. Teoretic, ar fi trebuit
sa nvat; doar aveam doua restante, dar mi
era imposibil sa ma mobilizez. Totul ma
dezamagise n facultate. Dotare execrabila,
materii inutile cu toptanul, pretentii
absurde la tot felul de materii care nu-si
aveau locul la Politehnica ci mai curand la
filosofie sau la studii politice, iar chimia
care ma interesa pe mine, era si ea, pe
undeva pe-acolo, o anexa. Pe urma, mai era
si Andreea. Nu suportam gandul de a ma mai
ntalni cu ea pe culoarele Politehnicii. N-
am nteles si nu nteleg: cum poate viata sa
desparta doi oameni care se iubesc? Nu stiu
exact unde am gresit. A existat un moment n
care am controlat situatia, chiar
discretionar, dar mi s-a parut umilitor sa
domin o femeie, femeia iubita, cu care ar fi
trebuit sa fiu deja casatorit de aproape un
an, folosindu-ma de hormoni...
Am platit pana la urma cazarea. Dana a vrut
sa stau cu ea n camera. N-am obiectat, mi
era egal. Am nimerit ntr-o ncapere gen
apartament confort 4, doua camere fara usa
cu vreo opt paturi stil lavita, doar ca erau
suprapuse cte doua. Nu erau toate ocupate,
asa ca am ales. Mie mi placuse nca din
armata "la cucurigu", asa ca am luat un pat
sus. Ea a vrut sa-l ia pe cel de dedesubt.
La un moment dat, ma ntreaba:
---stii cumva unde e baia?
Mi-a fost imposibil sa ma abtin si am
izbucnit n ras:
---Baia? Dar unde crezi tu ca suntem? La
Athenee Palace, La Intercontinental? Vrei
cumva si piscina?
---ti bati joc de mine!
Mi-am dat seama ca nimerisem prost, ca
vorbea serios.
---Uite, mi cer scuze, am crezut ca
glumesti. Aici la munte, ceea ce ntelegem
prin "baie" de obicei, este o chiuveta si un
WC si daca chestia asta mai e si n cabana,
atunci cabana e de lux. De obicei, "baia" e
un scoc, afara, la izvor. Da, aici e o baie,
dar nu ce te astepti tu...
---si cum adica, aici nu se poate face
baie? Nici dus?
---Ba da. Daca rezisti la o apa de vreo
cinci grade Celsius, avem vreo cateva cazi
vulcanice, la vro cateva ore de mers, sau
daca rezisti la vreo noua orede drum,
ajungem la cheile Jietului si faci baie
ntr-o apa sclipitor de curata, n care ti
ngheata si maduva din oase...
---Am nteles... Dar un lighean?
---Asta-i altceva. Cred ca se poate vorbi
la bucatarie, cu cabanierul. Ei stau aici
cam tot anul, coboara foarte rar.
Am plecat la bucatarie, sa-l gasesc pe
cabanier. Era acolo. i fac cu ochil si i
zic:
---sefu', sunt si eu cu o fatuca si vrea sa
se spele n lighean. Se poate?
Ma priveste peste umar, cu coada ochiului
si ma ntreaba:
---Ma, tu nu esti al lu' Plaur?
---Ba da, zic.
---Mare te-ai facut ma! Ia uite, ditamai
flacaul! Parca erai n armata?
---S-a dus, nea' Costele, am facut la TR,
noua luni...
---A, acu' esti n vacanta! Ce-ti pasa!
---Da, cam asa...
---si tot asa ca nebunu' umbli, de unul
singur, pe coclauri?
---Cam asa, ca la Bucuresti, nu prea am
unde, de. si nici timp nu prea e...
---Bine ma. Uite ligheanu', ia-l si ai
grija, sa n-o nfunzi. Sa nu mi-l pui pe
tac'tu n cap ca e tot rau de gura si n-am
chef sa ma cert cu el...
---Multumesc nea' Costele, n-ai grija, nu
te bag eu la belea. si sa stii ca lui tata,
i-au mai trecut furiile...
---Trecut pe naiba! Asta toamna, barfea
orasul ca era sa-l "ncalte" pe unu' de la
judet, de la Deva.
stiam povestea. Tata mi povestise. Un cap
patrat de la partid, un control plecat de la
o turnatorie. Totul iesise bine pana la
urma, dar lumea l stia ca era iute la manie
si nu ierta usor mitocaniile si tampitii. Am
luat ligheanul si m-am ntors n camera.
Habar n-aveam n clipa aia ca ncepuse o
poveste foarte lunga...
Simt un ghiont n coaste si agitatie pe
langa mine. Trecerea de Craiova, ca de
obicei, nsemna aglomeratie. Nu sesizasem
nimic din ceea ce se petrecuse n jurul meu,
fusesem plecat atat de departe...
Am aprins o tigara si mi-am amintit de unde
plecase totul, cand pornise trenul: Pana
dincolo de Basarab, trenul se tarse ca
melcul. n sinea mea, nsa, spusesem: Ia
uite, Dumnezeule, parca ar fi o testoasa din
Galapagos! n clipa aceea, mi-am adus aminte
ca o ntrebare mai veche, ma chinuise si
nca ma mai chinuia uneori, desi n mare
parte, gasisem raspunsul. Poate calatori o
testoasa mpreuna cu un Iepure? De aici, se
declansase amintirea. Chiar din ziua aceea,
cand am cunoscut-o pe Dana, as fi putut sa-
mi dau seama ca a calatori cu cineva pe un
drum e una si a te ntalni cu el la un
popas, pe acelasi drum, nseamna cu totul
altceva. Calatoria n doi, nseamna acelasi
ritm, acelasi pas, aceleasi popasuri,
aceeasi bucurie de a te topi n peisaj.
Popasul, e altceva. La popas, poti ntalni o
multime de oameni, toata lumea se odihneste,
nu mai conteaza diferentele de ritm, ba
chiar aceste diferente dau farmec popasului.
Daca atunci, cu ani n urma, mi-as fi pus
aceasta ntrebare si as fi facut comparatia,
felul ei de a urca muntele mi-ar fi spus
ceea ce abia acum am aflat, cu costuri cam
mari: A calatori cu un Iepure, este posibil,
dar este nerecomandabil. Este ineficient si
pentru testoasa si pentru Iepure. A poposi
la acelasi popas cu un Iepure, poate fi
chiar ncantator, minunat chiar. Dar fiecare
trebuie sa-si urmeze ritmul, ceasul
interior. Altfel...



 
                        Data înregistrãrii textului: 14.08.2006
                        Numãr accesãri / comentarii: 998 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 Aurel Conțu PROZA 20.02.2018 Pagini de jurnal (III) 0/0
2 Aurel Conțu POEZIE 20.02.2018 Ochiul infantei 5/1
3 Mariami POEZIE 19.02.2018 Omul este multiplu de oameni 13/2
4 bis POEZIE 18.02.2018 Ne-am jucat azi de-a uitarea 13/2
5 Mariami PROZA 18.02.2018 Waltz No.2 20/2
6 bluecherry POEZIE 17.02.2018 punct. 11/1
7 bluecherry POEZIE 17.02.2018 Cosmic, intraductibil 9/1
8 bluecherry POEZIE 17.02.2018 Creta 13/0
9 nuculus POEZIE 17.02.2018 Creta 10/0
10 Mariami POEZIE 17.02.2018 Semaforul 11/1
11 Aurel Conțu POEZIE 17.02.2018 Freamãt 6/0
12 braniste POEZIE 16.02.2018 *Republica de la Ploieşti* -pamflet 18/2
13 Aurel Conțu POEZIE 16.02.2018 Psalm 4/0
14 cotangenta POEZIE 15.02.2018 trimite-mi nişte veşti despre mine 10/0
15 Aurel Conțu POEZIE 15.02.2018 Polaritãţi 3/0
16 Mariami PROZA 14.02.2018 Nu mai plouã 20/0
17 Tiolia POEZIE 14.02.2018 uneori visez raiul 23/1
18 Oana Violeta POEZIE 14.02.2018 Moarte clinica 10/0
19 Tiolia POEZIE 14.02.2018 în lumea trecutã 16/0
20 Aurel Conțu POEZIE 14.02.2018 Cronici Shannara 8/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 Aurel Conțu Ochiul infantei elbi Fainã debaraua voastr&a...
2 Mariami Omul este multiplu de oameni elbi Desigur!!! ...
3 bluecherry Cosmic, intraductibil elbi Intraductibil de interesant&at...
4 bluecherry punct. elbi Bun venit pe NODURI!Fain punct...
5 bis Ne-am jucat azi de-a uitarea bis Uitarea are proprietã&#...
6 bis Sãrut cusut pe dimineţile mele bis Te îmbrãţi&#...
7 braniste *Republica de la Ploieşti* -pamflet Tiolia Un pamflet pentru toatã...
8 Mariami Semaforul Tiolia Un semafor cu sentimente umane...
9 Mariami Waltz No.2 Tiolia M-a dus cu gândul la R&a...
10 Mariami Waltz No.2 Tiolia Un vals din acele romane ale u...
11 bis Ne-am jucat azi de-a uitarea Tiolia Deseori uitarea e necesar&atil...
12 Mariami Omul este multiplu de oameni Tiolia Cuvintele, câte putem c...
13 bis Sãrut cusut pe dimineţile mele Tiolia Un sãrut e un medicamen...
14 braniste *Republica de la Ploieşti* -pamflet Mariami Îţi pasã, se...
15 Geanina Moldovanu Demonul mut Geanina Moldovanu Demonul meu poate fi unul al c...
16 Tiolia uneori visez raiul Mariami Ploaia curge cerul în ...
17 Mariami Parfumul bun se pãstreazã în sticle mici Mariami Prin aceastã postare, &...
18 Mariami Zmeul Mariami Pãrinţii, cu drago...
19 Mariami Caietul cu însemnãri 9 Mariami Caietele aratã cã...
20 Tiolia în lumea de azi elbi Lumea de azi nu-i decât ...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Eduard Zalle, Poezii din vremurile vechi (1977-1990), Ed. Eminescu, Bucuresti, 2009
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN