Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Orice poate fi demonstrat, chiar si adevarul.» - [Grigore Moisil]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  16140877  
  Useri online:   60  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ POEZIE ] veronica oşorheian

      FATA PÃDURII
 
      Fata Pãdurii
      (Consecinţa unui joc pe o legendã)
      
      
      
      Moş Şuvei spunea, odatã,
      O poveste despre-o fatã
      Cu pãr luuung pânã-n cãlcâie,
      Faţa smeadã – arãmâie,
      Ochii negri ca şi noaptea,
      O sprânceanã ascuţitã,
      Cealaltã arcuitã,
      Spatele – o scorburã,
      Rochia – din volburã,
      Ţâţe grele, încãrcate
      Şi cãlcâiele crãpate –
      De drum lung printre stihii.
      Merse vestea-n şapte sate,
      Cã ea umblã-n miez de noapte,
      În calea bãrbaţilor,
      Cu gând de a-i ademeni.
      Nu se ştie sigur cum;
      În poveste, Fata are
      Struţ de buruieni alese
      Şi culese-n miez de noapte,
      De pe margini de prãpãstii
      Şi-alte hãuri neştiute,
      Unde cresc în voia sorţii,
      Multe, multe bãlãrii.
      
      
      
      
      Ce fãcea, ce nu fãcea –
      Nimeni n-a aflat vreodatã,
      Dar cel prins în mreaja Fetei,
      În somn greu şi lung pica,
      Sub al ierbii greu parfum;
      Se trezea în zorii zilei,
      De puteri - sleit de tot,
      Cu o sete arzãtoare
      Şi cu barba încâlcitã
      Şi-nnodatã peste cot.
      Mãi, sã fiu..., dar ce somn greu
      M-a cuprins atâta vreme?
      Luni de zile nu m-am ras,
      Iar picioarele îmi par
      Doi butuci târâţi alene -
      Cu pas greu şi tot mai rar.
      N-am crezut povestea asta
      Şi-n derâdere-am luat-o,
      Dar vã spun cã nu-i de şagã –
      Fata asta ştie multe,
      Neînchipuit de multe –
      Despre lumea asta largã.
      
      
      
      
      
      Şi mai spuse Moş Şuvei,
      Cã-ntr-o noapte înstelatã –
      Când era şi el holtei,
      Zãbovi la fãgãdãu –
      La poveşti – şirag întinse:
      Despre boli la dobitoace,
      Despre drumuri cu primejdii –
      Când îţi ies strigoi în drum,
      Despre zãrile aprinse,
      Despre Fata ce-i aşteaptã
      Pe bãrbaţii duşi la târguri
      Şi-i învãluie în vraja
      Prefãcutã-n ploi de fum.
      Vâju – cel cãrunt, din colţ,
      Intrã-n vorbã cu mesenii;
      Voie bunã spun – la toţi;
      Face semn la fãgãdar
      Sã aducã încã-un rând
      
      Şi se sprijinã în cârja
      Scrijelitã – de stejar.
      Pe sub genele albite,
      Îi mãsoarã rând, pe rând,
      Trage-un fum din pipa strâmbã,
      Învârtind ceva în gând
      Şi ascultã, şi ia seama
      Ce mai spune Moş Şuvei.
      Dã de duşcã bãutura
      Limpede şi aromatã
      Şi o vrajã îl cuprinde
      Şi-l îndeamnã, aşa deodatã,
      La povestea ceea veche –
      Veche şi neterminatã,
      De când s-a întors şi el,
      Într-o noapte înstelatã,
      De la târg – din Rodna Veche –
      Unde şi-a pierdut custura
      
      Vâjul îşi vându-se ţapul
      Cel cu coarne înturnate,
      Care îşi lua avânt
      Şi apoi, cu tot elanul,
      Fãrã nici un strop de milã,
      Rãsturna copii pe spate.
      Apoi, îi privea mirat,
      Cu un soi de împãcare
      Cã i-a aşezat polog –
      De la mic pânã la mare.
      Ţâcu s-a dedat la-mpuns,
      Dupã ce, cu potricala
      Ascuţitã de fierar,
      Semnul ce-l avea boteiul,
      Vâjul nostru – din poveste
      În ureche l-a strãpuns.
      
      
      Dar i s-a-nfundat şi lui –
      Pânã-aici a fost sã-i fie;
      Doi ţigani cu ochii galeşi
      I-au tras pielea şi l-au fript
      Chiar în gura târgului.
      Cum venea Vâjul, atunci –
      Ostenit şi-ngândurat,
      Purtând clopul pe-o ureche,
      O femeie despletitã,
      La podeţ l-a-ntâmpinat
      Şi-l ademeni cu struţul –
      Cel de buruieni alese;
      
      Dar la Vâj îi fuge mintea –
      Scoate brãcinaru-n grabã,
      Prinde Fata cu o mânã,
      Iar cu cealaltã leagã
      Încheietura zgrunţuroasã
      Şi-o sleieşte de puteri.
      Eşti a meaa!... şi nu-mi mai scapi,
      Pânã n-o sã-mi spui, pe rând,
      Leacurile ce le ştii
      Şi le dai la câte unul,
      Când din munţi, în sate vii.
      
      La oloage, care-i leacul?
      Dar când laptele se furã?
      Dar când vita-şi pierde cornul?
      Dar când puica porumbacã
      Nu mai stã în bãtãturã
      Şi, urcatã-n vârf de gard,
      Cântã cucurigu-ntruna?
      La ce-i bunã mãtrãguna?
      La ce – spânzul, la ce – ruta?
      La ce – coaja de alunã?
      Ce fierturi mai ştii, din vremuri,
      De lãptuci şi boabe-amare,
      Cetinã şi-uscate vrejuri –
      Adunate doar pe lunã?
      Haide, spune, de ce tremuri?
      
      
      Ţi le spun, pe rând, pe toate,
      Dar slãbeşte-mi încheietura...
      Fie-ţi milã, ţâţa-mi curge,
      Cã e ceasul alãptãrii,
      Strop de apã îmi vrea gura
      Şi rãcoarea adierii
      Vântului de miazãnoapte.
      Şi-apoi...,
      Dacã vei dori sã afli
      Gustul dulce al iubirii,
      Vino-n patul meu de cetini,
      Într-o zi de luni sau vineri –
      Dupã ce luna apune
      
      Şi pe boltã-s numai stele,
      Iar izvorul şopoteşte
      Toate dorurile mele –
      Ne-mplinite-n vremuri bune,
      Cãci aşa a fost sã fie;
      N-am sã pic în mreaja ta –
      Simţãmintele-mi sunt stinse,
      Mintea s-ar încumeta,
      Dar mustãţile mi-s ninse,
      De-ale anilor poveri,
      Ce mi-au întãrit doar braţul
      Pologind ierburi mãnoase –
      În potopitoare veri.
      
      
      
      
      
      Nu te cred. De ce mã minţi?
      Osteniţi sunt şi cei tineri,
      Cã se risipesc prin lume
      Şi au destule poveri.
      Nu mã duci...
      Şi... spune-mi Fatã,
      Care-i ultimul fecior –
      Care ţi-a picat în mreje,
      Lângã stâncã, la izvor?
      El e tatã - la cel prunc
      Ce te-aşteaptã ca sã sugã?
      N-am sã spun la nime-n lume
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      Cine-i tatã. Nici nu ştiu.
      Cui îi pasã, cã şi mie
      Dorurile îşi cer dreptul
      Şi m-aduc în miez de noapte,
      Pe cãrãri întunecate,
      Sã mã-mpingã spre greşealã
      Şi spre negrele pãcate?
      Şi plângând cu lacrimi grele,
      Rugãminţi aşterne-n şoaptã,
      Sã o lase din strânsoare,
      Cã e laptele fierbinte
      Şi se pierde râurele.
      
      
      
      
      Frângându-se mlãdioasã,
      Înşirã leacuri bãtrâne –
      Din fierturi de buruieni:
      Pentru uimã, pentru gutã,
      Pentru stãri de neputinţã,
      Pentru vis ce înspãimântã,
      Pentru teama de-ntuneric,
      Pentru cââte şi mai câte
      Îi veni, atunci, în gând.
      Peste munte, trece-o razã
      De luminã orbitoare;
      Clipind, Vâjul simte cum
      
      I se-nmoaie-ncet genunchii
      Şi o caldã adiere
      I se furişeazã-n piept,
      Stârnind milã pentru pruncul,
      Care aştepta sã sugã,
      În culcuşul cald din frunze -
       Dintr-un mijloc de fãget.
      El desface brãcinarul -
      De pe încheietura mîinii
      Şi elibereazã Fata –
      Ce se pierde-n vãlul nopţii.
      
      
      
      
      Vâjul îşi loveşte fruntea,
      Pufnind singur, înfundat -
      Heei! Uitasem sã te-ntreb,
      Care-i leacul la gãlbeazã –
      Cã boteiele ne scad?
      Zãngãnea, pe poarta şurii,
      Fierãstrãul colţuros.
      Peste-ntinderea pãdurii,
      Se scurgea, în valea verde
      Şi se afunda în hãu
      Glasul fetei tânguios:
      Nuuu existã leac pe lume –
      
      
      Încã nu-i descoperit!
      Şi, pierdutã-n-volburarea
      Pãrului negru ca noaptea,
      Un ecou din fundul vãii
      Rãspundea: cuţiit!... cuţiit!...
      Nu mai este, Fata asta,
      Prin aretul ce-l ştiu eu;
      Oamenii-au tãiat pãdurea
      Nesfârşitã şi noptoasã,
      Doar povestea a rãmas
      Şi mã-ntorc la ea mereu,
      Cã-i povestea mea - de-acasã
      
 
                        Data înregistrãrii textului: 02.10.2013
                        Numãr accesãri / comentarii: 416 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 Aurel Conțu POEZIE 15.10.2018 Tipare 1/0
2 Aurel Conțu POEZIE 14.10.2018 Linii frânte 8/0
3 nuculus POEZIE 13.10.2018 Manifest 8/0
4 Aurel Conțu POEZIE 13.10.2018 Floarea vieţii 7/0
5 bis POEZIE 12.10.2018 În interes de serviciu 6/0
6 Aurel Conțu POEZIE 12.10.2018 Frctalii 7/0
7 nuculus POEZIE 12.10.2018 Podul cu un singur picior 7/0
8 nuculus POEZIE 11.10.2018 Uneori îmi vine 8/0
9 Aurel Conțu POEZIE 11.10.2018 Portret 9/0
10 nuculus POEZIE 11.10.2018 Esente 12/0
11 Aurel Conțu POEZIE 10.10.2018 Paralel -isme 8/0
12 nuculus POEZIE 09.10.2018 Toamna 9/0
13 Aurel Conțu POEZIE 09.10.2018 Geometrii 15/0
14 Lisette POEZIE 08.10.2018 Ploaia de vise 16/0
15 Lisette POEZIE 08.10.2018 Locul cu crini 15/0
16 Lisette POEZIE 08.10.2018 Mâinile 16/0
17 elbi POEZIE 07.10.2018 Unul doar 26/0
18 cotangenta POEZIE 07.10.2018 oricât ai spera contrariul 22/1
19 gabi-if POEZIE 02.10.2018 Pierderea timpului 21/0
20 nuculus POEZIE 02.10.2018 Vorbesc cu nişte oameni care nu mã înţeleg 16/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 cotangenta şi-mi eşti aşa frumoasã romulus Versurile tale au ceva aparte,...
2 ruddy Înainte sã pleci romulus Multã emoţie &icir...
3 cotangenta oricât ai spera contrariul romulus Versuri care transmit mult&ati...
4 romulus atat de putina iubire...(11 septembrie) romulus Va mulţumesc pentru vizit...
5 Aspiranta Voi sãruta nemurirea Lisette versuri care iti merg la sufle...
6 cotangenta fascinaţia lui a fost odatã ca niciodatã cotangenta Iti multumesc, Romulus!...
7 elbi Doar iubirea de frate romulus Versuri patriotice foarte frum...
8 cotangenta fascinaţia lui a fost odatã ca niciodatã romulus Versuri ce transmit o emoţ...
9 Aspiranta Voi sãruta nemurirea romulus Versuri frumoase, felicit&atil...
10 ruddy Scrisori romulus Versuri ce transmit un mesaj f...
11 ruddy Scrisori elbi Frumos!...
12 Mara Demetru Prima caramida Mara Demetru Multumesc...
13 Dezradacinatul Bãtrȃn şi singur Dezradacinatul Multumesc din inima, Elbi!...
14 Aspiranta De vã-ntrebaţi cumva... elbi Bun venit pe NODURI!...
15 Dezradacinatul Bãtrȃn şi singur elbi Nice to meet you!Frumoase vers...
16 Mara Demetru Prima caramida elbi Bun venit pe NODURI!...
17 ruddy În amurg elbi Bravo!!!...
18 romulus Din prea multa iubire... romulus Va multumesc! ...
19 dodorel62 Te-am iubit şi te iubesc, elbi Dorele, bun venit pe NODURI da...
20 cotangenta lumea e o sumã de compromisuri Geanina Moldovanu Am plans... asa este....
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Viorel DARIE, Grandoarea Chinei, Ed. InfoRapArt, Galati, 2010
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN