Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Mi-ar fi rusine de civilizatia in care traiesc daca n-as incerca sa caut alte inteligente in Univers.» - [Carl Sagan]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  14032681  
  Useri online:   21  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ PROZA ] Dimitrie Lupu

ARGINTARUL
 
Cnd nimereai n mahalaua mahalalei, n tignime, cum
i se zicea pentru o mai rapid orientare, te ntmpina
aerul acela de asezare vremelnic, ridicat n grab
si prsit nainte de a fi terminat. Casele preau
nltate de mntuial, ncropite din te miri ce,
acoperite cu stuf, paie ori carton gudronat; gardurile
mai mult se ghiceau; iar curtile vraiste, unde
lucrurile erau lsate la voia ntmplrii puneau
capac la toate. Nimic nu arta c se fcea vreodat si
curtenie pe acolo, desi femeile ntindeau frnghii de
rufe la uscat, scoteau dimineata asternuturile la
aerisit, ori chiar ddeau cu mtura o palm de loc n
fata prispelor joase, dac existau si acelea.
Copiii umblau n zdrente care mai mult i dezgoleau
dect i mbrcau ne si miram cum de nu rcesc
iarna, cu picioarele goale pe zpad mereu soiosi
pn n albul ochilor, de parc fceau baie n praful
drumului, ca ginile; iar cei mari nu puneau nici ei
cine stie ce pret pe curtenie. Cmsile lor n culori
tari portocaliul si rosul se aflau la mare cutare
printre ei nu erau niciodat noi sau clcate, iar
pantalonii - din catifea sau doc - le sedeau ca niste
burlane.
Dar asta era numai suprafata lucrurilor. Un fel al
lor de a striga mereu si oricui ct de sraci si
neajutorati sunt. Cci fiecare tigan care se respect,
si pstreaz avutul n aur. Cocosei, c asta-i msura
la greutate; dar sunt bune orice fel de monede, de
oriunde si orict de vechi, ba si sculele de pret.
Numai aur s fie. Aur bun, curat, strlucitor
nuntru, chiar dac pe deasupra a prins colbul
timpului, de-i zice patin. Şi cine ce era si ct
fcea, s-a vzut la petirea Zamfirici, fata cea mic
a basei Ioaniche Crusu, cnd toti flcii si-au
ncercat norocul.
Zamfira fcuse n primvar cincisprezece ani. Pica
de frumoas, c avea picioare zvelte si lungi, un
mijloc subtire s i-l cuprinzi n palme si frgezimea
otavei, n totul. Iar, pe deasupra, mai venea si din
familie bun. C rangul de bas un fel de staroste
pe satr, cum s-ar zice nu se mosteneste, ci se
capt prin omenia omului. Se adun toti brbatii
nsurati ai comunittii si se cerceteaz pe ndelete
fiecare pretendent n parte, de la alea pe care le-a
fcut de cnd s-a ridicat flciandru, pn n clipa
aceea. Cum s-a purtat n mprejurri de bucurie sau
necaz; n cazuri care l priveau numai pe el ori
ntreaga comunitate; ce vorbe a spus, ce gesturi a
fcut; ct si-a pus pielea n joc ori si-a ascuns-o;
ct e de cumptat, de drept si de judecat la minte;
ct e de curajos si n ce situatii anume: n alea de
pui mna pe bt s lovesti, ori n alea de te strng
cu usa mai marii zilei. C stea de la urm sunt cele
mai bune msuri cnd e de cntrit vna omului.
C, iact, cum a si fost, vine un ordin s se
stabileasc toti tiganii pe undeva, s-si scoat acte
cine-s si de unde-s Ori, cum s-a-ntmplat cnd s-a
adunat tot aurul ntr-un loc, s stie sefii cei mari
ai trii ctu-i si cumu-i Ori, s zicem, asa, una de
toate zilele: ai furat si-ai czut prins. Cum ai
furat: la nrav, la ambitie, ori la nevoie? Cum ai
czut: din greseala ta, din pr, ori din ntmplare
neprielnic? Şi, la urm, cum te-ai descurcat: ai avut
minte, ai avut oameni, ai avut noroc? C-n viat se
ivesc multe cnd trebuie s te aperi si tu si s-i
ocrotesti si pe ai ti, de aceea, s-ti tii cumptul
si judecata limpede e cel mai de folos oricnd si
oriunde.
Ioaniche Crusu se dovedise un bas drept mai bine
de zece ani. si crmuise micul su trib cu
ntelepciune; judecase, dduse pedepse, hotrse daune
si rscumprri tinnd cumpna dreapt ntotdeauna.
Nimeni nu se putea plnge c basa l-a nedrepttit
cumva; nici chiar cnd avusese pricin cu careva din
neamul Crusilor. Şi sta-i lucru mare; s nu lasi
inima s judece n locul mintii si mintea n locul
inimii, ci amndou la un loc s-si fac datoria.
Basa Ioaniche avea si minte, si inim, si aur, iar
pretul Zamfirei era pret. Venea flcul nsotit de
doi, trei brbati apropiati lui, sedeau la mas n
ograd, la umbra salcmilor, mncau, beau, mai
schimbau o vorb, mai depnau o amintire, iar capul
familiei pretendentului prindea momentul si rostea un
pret:
- Io zic c la treizeci, asa, ar fi numai bine.
- Om mai vorbi oleac, rspundea pe deasupra basa. C
vinu-i bun si nici friptura nu-i de dat la cni.
- Da cine-a zis ceva de tratatie?!
- Cn ti-e ghimpele-n talp nu tre s zici, c se
vede la mers.
- Asta-i cam asa.
- Toate-s cum sunt; fiecare lucru cu-a lui.
- Numa alea de daiboj n-au pret.
- Au si alea; da nu se plteste pe loc, ci mai cu
vremea, asa cn nici nu te mai gndesti la ele.
Mai tceau, mai ciocneau paharele, mai nndeau iarsi
vorba:
- Da spre ct ar fi? Pe la patruzeci, ce zici? C
spre cincizeci nu m-ncumet.
- Mai vorbim noi, c n-au intrat zille-n sac.
Poftirea s-si vad de alte alea dect de petit era
destul de strvezie. Fruntile se umbreau, umerii se
pleosteau, minile deveneau nesigure, ametite parc:
- Dac-asa-i vorba Da ziceam c dac ne-ntelegem
acu, pe toamn punem de nunt.
- Mai e pn-n toamn.
Plecau unii, veneau altii. Zamfira i fura cu ochii,
pe dup perdele. Brbati si brbati. Cei mai tineri
erau de nsurat. Pe multi i cunostea, si nu-i stia
asa prosti; se tineau tepeni n hainele lor noi,
clcau strmb, rsturnau scaunele ori scpau
tacmurile pe jos ori se-ncurcau n fata de mas. Basa
i msura din ochi, i cntrea, i punea de-o parte.
C, la o adic, ce-s treizeci sau patruzeci de cocosei
pe lng bgatul unui om pe viat n jug? i venea s
ias la ei si s le strige: Momilor! Momilor!
Momilor!
Alde Cioloca veniser cu masina mic la poart, pusi
n haine scumpe, lustruiti din crestete pn n tlpi,
cu o geant dintr-alea cu cheie si rsturnaser pe
mas, ntre farfurii si pahare, o sut si douzeci de
galbeni:
- Ti-o pltesc acu si-o iau la toamn!
Basa i privise ca din alt zare, cu fata de lemn
uscat la arsit, strigase cu voce joas spre cas:
- Catinca!, vino si strnge masa!
Ai lui Cioloca ncremeniser. Dinti, la furie,
minile se smunciser spre cutite, ns cum pe fata
gazdei lor nu miscase nici un muschi, nici o btaie de
gean mcar, nici o scnteiere a ochilor, si-au luat
seama. Dar cum tot srise n picioare, la mai mare
peste ei a mrit:
- Asa?!
Basa Ioaniche a cutat cu mil la el o clip, apoi
si-a mutat privirea pe cer:
- Poate veniti alt dat, ca oamenii la oameni,
Paraschive, nene, a zis blnd.
Pe var, cnd petirile se cam rriser, ntr-o smbt
spre apusul Soarelui, le-a clcat pragul si feciorul
Catrinei, suia de se gresise de fat si se aciuase pe
lng casa doctorului Barbu, n partea de jos a
mahalalei, ca om de cas. Doctorul o primise de mil,
s nu lepede pe drumuri, ca mtele fr stpn, c ai
ei o alungau toti din toate prtile, dar ea a stiut s
se fac folositoare si i-a rmas de ajutor pe viat.
Clin, c asa i plcuse doctorului s-l strige,
crescuse n ograd chivernisit, cu cismea, grdin
ngrijit si alee de piatr, dar la joac tot n
tignime alerga, la droaia de puradei nesplati. Acas
ajungea numai seara, rupt, btut, hmesit, iar Catrina
l bga gol sub cismea ori n balia cu ap pregtit
de cu vreme, iarna, l spla bine, l primenea si abia
apoi l bga n cas.
- Nu te mai du n mahala, Cline, mam! Nu vezi c
toti te-alung si te huiduie?! Uite-n ce hal
te-ntorci!
- Las c nu-i asa; zic ei, zic si eu; dau ei, dau si
eu. Ce, m crezi prost?! Al mare a lu Tainu a zis
c-s liet din Brhssti, da i-am artat io lui! De
ce s te vorbeasc asa?!
- Dac m-a btut Dumnezeu si mi-a luat mintile, de
copil! ofta Catrina. C-as fi fost si io n rndu
lumi, altfel.
Asa au mers lucrurile pn pe la vreo doisprezece,
treisprezece ani, cnd Clin a dat peste niste
argintari ambulanti. I-a plcut de la nceput cum
suceau si rsuceau ei micile bucti de metal, cum le
modelau pe nicoval n forme subtiri, gingase, cum le
nflorau cu dltile lor mici, cum le lustruiau pn se
vedea Soarele n ele si cum se deprtau cumprtorii
rari, ce-i drept cu ochii plini de zmbete. A stat
zile ntregi n preajma lor, tot privindu-le si
privindu-le minile, s-a mprietenit cu ei, iar cnd
au plecat din oras, a fugit cu ei, si dus a fost. L-a
cutat Catrina, a reclamat doctorul Barbu la politie,
dar mpielitatul de biat dispruse, si pace.
Cnd, dup vreo zece ani si mai bine, un argintar
ambulant si-a ntins pe tolul de iut sculele
srccioase lng peretele crciumii lui Neagu Popa
o nicoval minuscul, dou ciocnele pe msur, cteva
pile, o cutie cu tipirig, cteva bucti de mangal si
un suflai de alam putini au mai recunoscut n el pe
Clin, feciorul Catrinei suia. Se fcuse un flcu
aproape frumos. Barba rar, neatins de brici, ncadra
un oval prelung, smead, n care ochii preau dou
lacuri negre, nemsurat de adnci, calme, n apele
crora se ghicea umbra unui dor tinuit.
A btut Clin n deregul portii, nici ferchezuit, nici
gtit, ci asa cum pleca n fiecare dimineat
de-acas, cu desaga de lucru pe umr s-si aleag loc
cu umbr n oras, unde s-si ntind tolul.
Ioaniche Crusu l-a primit ca pe toti ceilalti
petitori si s-a grbit s ntind masa. Dar pn s-a
nvrtit el, pn a strigat la Catinca lui, pn s-a
scrpinat dup ureche, Clin a ochit un loc mai ferit
lng perete si-a ntins atelierul si a dat foc
mangalului.
- Da ce faci tu aicia, mi Cline? s-a mirat basa.
- M-am gndit s-ti fac un inel, nea Ioaniche, a
rspuns flcul, atent la lucrul su.
- Pi, am pus un pahar cu vin, s stm si noi oleac
la vorb?!
- Adu-l ncoa. Om sta si de vorb, dac vrei.
Basa s-a gndit o clip, apoi a luat paharul cu vin si
i l-a pus alturi, pe pmntul gol. Minile flcului,
subtiri, prelungi, ndemnatice, nu se opreau o clip
mcar. Argintul era tras n foaie potrivit de lat,
msurat, tiat, netezit la capete, ncovoiat. Cu un
cleste mic l asez pe crbunii aprinsi, asa, mai
ntr-o margine. si ridic privirile spre gazda sa
si-i zmbi:
- i bun vinu tu, baso?
- Dup gust, rspunse acesta, asezndu-se pe vine n
fata lui. Poa s-ti plac, poa s nu-ti plac. Da
io zic c-i bun.
- Atunci, noroc s ne dea Dumnezeu!
Golir paharele, iar Clin se ntoarse la munca sa.
Suci metalul n jar si acoperi suflaiul de ruptur.
Capetele buctii de argint se albir ca lumina de
atta cldur. Ioaniche Crusu privea si se minuna.
Acum, c vedea cum se fac lucrurile, i era usor de
nteles. ns din cnd n cnd mai cuta si spre fata
mesterului:
- Da de ce porti tu barb, mi Cline?
Minile si curmar o clipit hrnicia, tresrind abia
ct tremurul frunzei de plop, apoi vocea flcului
rspunse, absent cumva:
- Ştiu io?, cred c de lene.
Basa ntinse un deget spre obrazul stng al
musafirului si i rsfir barba, si asa nu prea deas.
O cicatrice urt i brzda netezimea de la sfrcul
urechii pn la un deget de coltul gurii.
- Te-ai btut cu careva?
Clin se opri din lucru si l privi mirat:
- Tu m-ntrebi, baso?! Pi, dac-i nevoie te bati,
te rcoresti, petreci, muncesti; dup cum i nevoia.
- hm, fcu basa Ioaniche. M-am cam dumirit io. Acu
i nevoie de inel, cum ar veni.
- Da, acu-i nevoie, rspunse cuminte flcul.
Basa si ngust despicturile ochilor si l privi asa
cum stia el c trebuie privit un om cnd vrei
s-i cntresti sufletul, apoi ntreb cu prefcut
interes:
- Şi cam ct ti ia tie la un inel?
- Un ceas, asa; poate si mai putin.
- Atunci de ce te grbesti? C lumina-i si ceva mai
mult dect ti trebuie.
- Da nu m grbesc defel; asa-i mna mea, sprinten.
Un argintar btrn dinspre Blaj, mi-a zis vorba asta.
Zicea: Uitati-v la el ce mini sprintene are, cum i
fug singure; sta s-a nscut meserias. Zu, c asa
zicea!
- Cam asa as zice si eu, aprob Ioaniche.
- Da tu te pricepi la de-alde astea?!
- Unde nu m pricep, m uit si iau aminte.
- Şi te-ai uitat acu la mine?
- M-am uitat.
- Şi ce-ai vzut?
Basa sttu o clip n cumpn. La urm zmbi numai
pentru el, apoi se duse sub salcmi si lu sticla cu
vin de pe mas. Reveni, se asez iarsi pe vine n
fata tnrului, umplu paharele:
- Vd c ti-e inima la Zamfirica mea.
Clin l privi deschis. Ridicase paharul si l mngia
ncet cu degetele celeilalte mini:
- Mi-e, zise cu abur n glas. Da una-i dorinta si
alta-i puterea; c n-am io atta aur.
- Da ct ai, vreo zece, cinspe, acolo?
- Cam asa. Da am auzit c unii au oferit peste sut.
- Atunci, de ce-ai mai venit?!
- M-de, ca omu prost
- Cum i asta, ca omu prost?!
- Ştii tu cum-i, se posomor flcul. C poate-ai
fost si tu tnr odat De ce crezi c trec n fiecare
zi prin poarta ta, cnd pe dincolo, pe la pod, ajung
mai usor la tramvai?
Basa Ioaniche Crusu si plec ochii n pmnt.
Paharul se aburise de la rcoreala vinului si lui i se
fcuse dintr-o dat tare sete. Clin ncheiase inelul,
l fixase pe o tepus boant de lemn tare si scobea n
el cu niste dlti mici, cu tisuri de forme ciudate,
tot schimbndu-le ntre ele. ntr-un trziu basa
reumplu paharele. Se limpezise la gnduri, se
limpezise la chip:
- Ct ziceai, tu, c-ti ia s faci un inel?
- Un ceas, cel mult.
- Lucru bun?
- Ct se poate de bun, cred io; cel mai bun.
- Lucru bun te tine o viat si te bucuri de el.
- Asta asa-i. Lucru bun i lucru bun, si gata. i
ntinse inelul: Ia pune-l oleac pe deget.
Inelul se potrivi pe inelarul basei de parc de acolo
fusese luat. Basa si privea uimit degetul:
- Da cnd ai luat msura?!
- La-nceput, nainte de-a tia argintu.
- Din ochi?!
- Din ochi.
- M! Aici i-ai fcut un ochi care rde?!
- Pi dar. Dac m ddeai pe poart, l-as fi fcut
lcrimnd.
- Şi crezi c? se ncrunt a scrb Ioaniche.
- Nu, nu umblu io cu de-alde astea. Mie mi-a dat
Dumnezeu mini de aur si-mi ajunge. Da ti-ar fi prut
ru de cte ori ti-ar fi adus aminte de mine, si voiam
s stii c am stiut.
 
                        Data înregistrãrii textului: 09.10.2003
                        Numãr accesãri / comentarii: 938 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 IRINA ISMAIL POEZIE 19.09.2017 Dans 2/0
2 IRINA ISMAIL POEZIE 19.09.2017 Iubirii 1/0
3 Daniel BG POEZIE 19.09.2017 Şi plouã şi tunã 3/0
4 bis POEZIE 19.09.2017 Doar iubire şi cuvânt 9/0
5 cotangenta POEZIE 19.09.2017 poezia are nişte craci trãznet 11/0
6 cotangenta POEZIE 18.09.2017 nu ştiu de ce separaţi morţii de vii 12/0
7 Mariami POEZIE 18.09.2017 Originea lumii 9/0
8 cotangenta POEZIE 17.09.2017 din nebunie nu se mai scot esenţele 10/0
9 cotangenta POEZIE 17.09.2017 realitatea e cel mai bun vis 13/0
10 Mariami POEZIE 17.09.2017 Caietul cu însemnãri 4 6/0
11 Mariami DIVERSE 16.09.2017 Nimicul încãlţat 11/0
12 elbi POEZIE 16.09.2017 Doar amurgul 22/0
13 bis POEZIE 15.09.2017 Ce ar fi facut cãutãtorii de aur 12/0
14 bis POEZIE 14.09.2017 cuvintele se-nchinã-n cãlimarã 14/0
15 Mariami DIVERSE 13.09.2017 Frunza 22/0
16 bis POEZIE 11.09.2017 Se apropie anotimpul amintirilor 28/1
17 Mariami DIVERSE 08.09.2017 Pânza de pãianjen 21/0
18 elbi POEZIE 08.09.2017 Te rugãm, Fecioarã 51/0
19 Mariami POEZIE 06.09.2017 17 15/0
20 bis POEZIE 05.09.2017 rotunjimi de clipã, secunde la-ntâmplare 21/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 elbi Rugând cerul ruddy Mda, am sluji cu toţi p&a...
2 elbi Poem de duminica ruddy Vers eliberator! Aşa l-am...
3 ruddy Sã mã iubeşti! ruddy Hei, mulţumesc dragilor!...
4 IRINA ISMAIL RUTINA Mariami Dacã nu aş lua &ic...
5 IRINA ISMAIL Anotimp risipit Mariami Nu s-a risipit nimic, simţ...
6 Mariami Curgere Mariami Urarea ta a venit tocmai c&ac...
7 ruddy Sã mã iubeşti! elbi Frumos!...
8 Mariami Curgere elbi Bine ai venit pe NODURI!!...
9 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul elbi Frumoasa-i muzica din inima ta...
10 ruddy Sã mã iubeşti! romulus Versuri frumoase care transmit...
11 cotangenta punctul de intersecţie cu fericirea cotangenta Tot asa cred si eu, Mariami! ...
12 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul cotangenta Va multumesc din suflet!...
13 elbi Poem de duminica romulus Mi-au plãcut aceste ver...
14 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul romulus O altfel de poezie,metafore in...
15 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul Mariami Metafore - apropiate, dep&atil...
16 cotangenta punctul de intersecţie cu fericirea Mariami Fericirea existã î...
17 Daniel BG NOI Mariami Poezia prezintã o reali...
18 cotangenta o lume din ce în ce mai rotundã Mariami Lumea nu-şi foloseşt...
19 cotangenta aş putea spune cã libertatea nu existã cotangenta Chiar as sublinia, doar un ide...
20 cotangenta aş putea spune cã libertatea nu existã Mariami În realitatea pe care o ...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Paul SAN-PETRU, La limita sansei, poezie, Editura Cartea Romneasca
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN