Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Iluzia este motorul si secretul faptei.» - [Emil Cioran]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  16649739  
  Useri online:   50  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ ESEU ] Petre Rau

Filozofia punctului meu
 

De la banalul punct pe i şi pânã la diversitatea şi complexitatea unor puncte geometrice sau materiale, de la susţinerea unui punct de vedere şi pânã la finalizarea acestuia printr-un punct definitiv, totul pare simplu la o privire neatentã.
Existã tot felul de puncte pe lumea asta: singulare, unghiulare, circulare sau ombilicale, de contact, de extrem, inflexiune sau întoarcere, izolate, ciclice, eliptice, hiperbolice. Mai existã încã şi unele care poartã nume distinctive sau pe cele ale descoperitorilor lor, precum punctul lui Brocard, Gergonne, Nagel, punctul G etc.
Dintre toate, punctul geometric este cel mai cunoscut. El este considerat o noţiune fundamentalã şi desemneazã o entitate fãrã nici o dimensiune. Intuitiv, cu astfel de puncte adimensionale putem construi orice: drepte, planuri, spaţii, diverse figuri, corpuri etc.
Punctul material însã, ca noţiune fizicã, este considerat un corp de dimensiuni neglijabile în comparaţie cu cele ale altor corpuri.
Importanţa punctului în viaţa de toate zilele este covârşitoare. Cuvintele atribuite lui Arhimede: ŢDaţi-mi un punct de sprijin şi voi mişca pãmântul", nu înseamnã mai mult decât o reflectare asupra importanţei unor principii indispensabile gândirii umane, aceea cã totul ar fi posibil sau poate fi acceptat dacã ne sprijinim pe un raţionament riguros.
Dar nu cumva par abuzive noţiunile de dimensiuni neglijabile sau de adimensional? Aşadar, care ar fi un punct de vedere serios cu privire la punct? Este punctul ceva care nu are dimensiuni? De fapt, cum am putea sã-l definim altfel? Sau, de ce nu, cine se încumetã sã-l defineascã altfel? Când de fapt lumea este plinã de explicaţii care au la bazã noţiunea deloc ambiguã de dimensiune, cum poţi totuşi sã admiţi cã se poate opera cu lucruri care nu au dimensiuni!
Aşa cum este definit, punctul pare cea mai minusculã formã gânditã vreodatã de istoria umanitãţii. Când punem un punct pe hârtie suntem conştienţi cã acesta are totuşi dimensiuni, chiar dacã sunt aproape microscopice. În practicã lucrãm cu un punct care are dimensiuni, deci care se abate subtil de la definiţia sa intuitivã.
Heron din Alexandria spunea: "Geometria şi-a format obiectul prin abstracţie din cauzã cã, dintre corpurile fizice care sunt tridimensionale şi au materie, geometria a separat materia din ele şi a creat corpurile geometrice, adicã volumul şi prin abstracţie a ajuns la punct".
Minunile punctului s-au manifestat în întreaga lor glorie încã din cele mai vechi timpuri. Cu privire la definiţia acestuia ca noţiune geometricã fundamentalã, se ştie cã existã numeroase controverse care dateazã încã din antichitate. Pornind de la faptul cã punctul nu are dimensiuni, se naşte o întrebare complexã care se referã la inexistenţa unui echivalent al punctului prin abstractizarea sa în spaţiul fizic. De pildã, aşa cum am subliniat într-un eseu mai lung intitulat "Concepte filozofico-matematice în poezia lui Nichita Stãnescu" ("Oglinda lui Eminescu", 2008), poeţilor le este greu sã gãseascã o soluţie anume, dar obsesia punctului se manifestã cu prisosinţã în poezie, şi nu numai. Punctul se aflã pretutindeni, trebuie doar sã ştii sã-l vezi şi, mai ales, trebuie sã-l cauţi şi sã-l înţelegi.
Oare cât de evident a fost pentru omul antic faptul cã, din moment ce toate corpurile cereşti apãreau ca nişte puncte, şi Pãmântul, tot corp ceresc şi el, trebuia sã se înscrie în acelaşi şablon? Oare în ce mãsurã le-a fost influenţatã gândirea de valorile culturale şi religioase ale vremii? Greu de spus, însã din pãcate religia şi-a manifestat caracterul distructiv chiar şi asupra bietului punct! Pentru cã limitãrile bisericeşti nu puteau tolera perfecţiunea desãvârşitã a punctului, care umbrea ideea de absolut - adicã de Dumnezeu! A fost perioada în care punctul a cunoscut cea mai dezastruoasã devalorizare - ajungând totuşi sã reprezinte aura puritãţii angelice. A supravieţuit în mare datoritã conceptului abstract din antichitate - acesta a început sã fie studiat din nou, alchimia s-a alãturat fizicii şi matematicii într-o disperatã încercare de progres.
În general ideea noastrã despre noţiunea de punct, fie el geometric sau fizic, merge involuntar spre cerc sau sferã. La o adicã, cercul sau sfera se aflã la baza întregii filozofii a punctului, acestea fiind formele lui spre care tind prin minimizare absolutã. Însuşi Big Bang-ul ne induce ideea existenţei unui punct iniţial. Ideea cã Universul a apãrut în urma "exploziei" unui punct geometric a cãpãtat o mare rãspândire. Pentru cã trebuie sã existe un moment iniţial în care punctul a început sã prindã formã, zbãtându-se sã treacã de stadiul de punct.
În fizica ultimului secol gãsim cã un punct geometric care se deplaseazã cu viteza luminii în vid are masã. Spaţiul fizic ne apare ca un spaţiu geometric ale cãrui puncte se mişcã cu viteza luminii în toate direcţiile. Big-Bang-ul are la origine un punct. Dar era acesta un punct geometric? Eu cred cã la aceastã întrebare ar trebui sã stãruiascã mai întâi mintea omeneascã. Dacã iniţial acest punct a fost geometric, înseamnã cã numai un Dunmezeu l-a putut face material, deci fizic. În caz contrar, ar trebui sã acceptãm cã nu existã puncte geometrice decât în abstractizãrile noastre şi numai mintea omeneascã poate lucra cu un astfel de concept.
Şi totuşi nu ar trebui sã cãdem prea uşor în capcana cã punctul nu are dimensiuni. Matematicienii nu se pot abate de la conceptul cã punctul este adimensional, deşi sunt şi ei convinşi cã, în toate reprezentãrile lor, punctele au dimensiuni.
În practicã, chiar dacã ne lovim de aceastã profunzime greu de vizualizat, trebuie sã pãstrãm acestui punct caracteristicile unui cerc (în plan), sau sferã (în spaţiu) care în infimul lor interior cuprind un anumit spaţiu. De pildã, spaţiul fizic ni-l putem imagina ca fiind compus din sfere minuscule strâns alãturate. Este o variantã mai comod de înţeles şi de manipulat pentru mintea omeneascã.
Dar existã oare o aranjare totalã a acestui spaţiu? Nu, desigur, deoarece chiar mintea noastrã ne-ar sugera îndatã cã ar rãmâne întotdeauna un spaţiu gol între sferele alãturate. Şi atunci, asta ce mai înseamnã? Nu cumva complicã şi mai mult problema punctului? Problema în sine s-ar putea reduce la o reumplere a acestor spaţii rãmase neocupate cu alte sfere mai mici. Însã nu aceasta ar fi soluţia corectã. Greşeala constã în faptul iniţial cã ne-am imaginat spaţiul umplut cu sfere nu suficient de mici.
Aşadar, ce e mai comod pentru noi: sã acceptãm faptul cã punctul nu are dimensiuni sau sã concepem sfere foarte-foarte mici cu care sã putem umple spaţiul?
În acest moment mã tem cã am reuşit sã vã încurc rãu de tot. Pânã la urmã, totul ţine de gust. Rãmâne ca fiecare sã aleagã care tip de raţionament se potriveşte cel mai bine cu mintea sa.
Dar poate vreţi sã ştiţi şi pãrerea mea? Iat-o! Eu cred cã sferele acelea de care vorbeam nu sunt chiar nişte sfere, aşa cum nu sunt sfere perfecte nici planetele şi toţi aştrii despre care ştim cã au o mişcare de rotatie în jurul unor axe. Şi mai cred cã sunt atât de minuscule încât nu mai încape nimic între ele. Aşa încât, oriunde în acest spaţiu aş încerca sã plasez un punct, acesta cu siguranţã se va afla numai într-o astfel de sferã şi, în plus, nici un altul nu mai încape în ea.
Orice am face noi, punctul de pe hârtie tot un cerculeţ este iar cel din spaţiu tot o sferã minusculã. A fost o perioadã lungã în care punctul era numit atom, un corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. Era într-atât de mic, încât Democrit a crezut cã nu poate exista altceva mai mic decât el.
Mai apoi acesta a fost descompus în puncte tot mai mici - au ieşit la ivealã electronii şi nucleele de dimensiuni care, la acea orã, nu le asigurau decât o existenţã ermeticã, pe hârtie. Puţin mai târziu, punctele elementare au început sã-şi arate lumii şi partea lor materialã - iniţial doar indirect, prin experimente care atestau existenţa lor fizicã, iar apoi prin observaţii directe, care încercau sã dezbrace punctul şi de ultimele sale straturi subtile.
Punctul este folosit adesea şi ca origine, ca punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen etc. Despre punct mai putem spune cã poate fi întâlnit şi ca parte a unei expresii idiomatice, de exemplu poate fi un cuvânt-cheie într-un grup de cuvinte precum Ţpunct de vedere", Ţpunct de convergenţã" (sau de fugã) sau Ţpunct de referinţã".
Şi dacã, într-o bunã zi, am descoperi cã totul e o minciunã? Cã punctul nostru e imperfect? Cã micile sfere subatomice sunt doar coarde minuscule vibrând la frecvenţe diferite? Poate cã punctul şi-ar pierde frumuseţea, iar linia, de pildã, şi-ar câştiga statutul de "absolut elementar".
Sau, ce pãrere aveţi despre stãri punctuale pe care le întâlnim în viaţã şi le descriem cam aşa: "Suntem într-un punct în care situaţia este blocatã"?
Dar fiindcã existã un punct important şi în gramaticã şi cam ştiu bine care e rostul lui, mã grãbesc sã-l pun acum chiar aici.
 
                        Data înregistrãrii textului: 12.04.2009
                        Numãr accesãri / comentarii: 1101 / 2
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 cotangenta POEZIE 16.12.2018 *** 1/0
2 elbi POEZIE 16.12.2018 Nu te opri 13/1
3 osiris POEZIE 16.12.2018 ARIPI CÃZUTE 22/0
4 osiris POEZIE 16.12.2018 Nu ştii 11/0
5 Magdalena POEZIE 16.12.2018 un fel de te iubesc modern 17/0
6 Tiolia POEZIE 16.12.2018 bolnavã de zvâc 6/0
7 cotangenta POEZIE 15.12.2018 nu de lupii din sângele tãu am eu teamã 9/0
8 cotangenta POEZIE 15.12.2018 lumea în care ne tot cãutãm inimile 23/0
9 Lisette POEZIE 15.12.2018 Sã nu uitãm Iubirea 27/1
10 Lisette POEZIE 15.12.2018 Furnica în bãtaia puştii 8/0
11 Lisette POEZIE 15.12.2018 Adolescenta 7/0
12 Corina Claudia Ionia POEZIE 14.12.2018 Nourat 3/0
13 Magdalena POEZIE 14.12.2018 pactul cu Dumnezeu 30/0
14 nuculus POEZIE 13.12.2018 Disperare 8/0
15 Corina Claudia Ionia POEZIE 12.12.2018 Iarnã albã 16/0
16 cotangenta POEZIE 12.12.2018 dincolo de orice perspectivã cosmicã 17/0
17 luti POEZIE 11.12.2018 bicicleta 19/0
18 Aurel Conțu POEZIE 11.12.2018 Pilde 16/0
19 nuculus POEZIE 10.12.2018 Eşec frumos 19/0
20 Magdalena POEZIE 10.12.2018 ultimul val 59/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 elbi Nu te opri osiris Perfect!...
2 Lisette Sã nu uitãm Iubirea osiris Superb!...
3 Aurel Conțu Visul lui Ptolemeu Filadelful Lisette Mi-a placut mesajul!...
4 Corina Claudia Ionia La mulţi ani, România! Corina Claudia Ionia adevarul doare! multumesc de p...
5 Corina Claudia Ionia La mulţi ani, România! elbi Prea triste, versurile tale......
6 dilu ARTA REMEMORRII HildaCarly https://goo.gl/maps/bBWjUmL37D...
7 ruddy Pledez vinovat romulus Iubirea de lume, De tot ce-i ...
8 cotangenta nu pot sã-ţi povestesc dorul romulus Superb!...
9 dilu ARTA REMEMORRII HildaCarly Непţдалеşу...
10 cotangenta nu pot sã-ţi povestesc dorul Lisette Frumos...versuri ce mi-au amin...
11 Corina Claudia Ionia Toamna ludicã Corina Claudia Ionia Multumesc, bine v-am gasit!...
12 Corina Claudia Ionia Copile drag, Corina Claudia Ionia multumesc ptr popas!...
13 Corina Claudia Ionia Copile drag, Lisette Frumos si emotionant!...
14 Corina Claudia Ionia Toamna ludicã elbi Bun venit pe Noduri!...
15 Corina Claudia Ionia Copile drag, Corina Claudia Ionia Multumesc...
16 Corina Claudia Ionia Copile drag, Corina Claudia Ionia Multumesc...
17 Corina Claudia Ionia Copile drag, romulus Frumos, felicitãri!...
18 cotangenta poate cã te-aş iubi cu rãbdare cotangenta Iti multumesc din suflet, lady...
19 Aurel Conțu Entropie Aurel Conțu Mulţumesc!...
20 cotangenta oricât ai spera contrariul ladyinblack Momentul schimbãrii est...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Ioan TODERITA, Ingerul de marmura, roman, Ed.Scorpion, Galati, 2002
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN