Vreau sã te îmbrac cu fericire,
Când seara pleoapele se-nchid,
Iar surâsul tãu candid,
Sã strãluceascã de iubire.
Noaptea cu-ncetul sã se stingã,
În zori de zi sã se prelingã,
Şi flori, în rochii violete,
Cu zâmbete calde şi cochete,
Mireazma lor sã ne îmbete
Pe pleoape, razele de soare,
Eu las iluziile sã zboare,
Ca stropii reci dintre izvoare,
Ştiu cã iubirea e o floare,
Gingaşã şi parfumatã,
Fãrã sã-nţelegem câteodatã,
Dece in iarba vieţi-i aruncatã.
Vreau sã te îmbãt de fericire,
Îţi dau nectar din cupa cristalinã,
Sã fie privirea ta blajinã,
Şi sufletul plin de iubire,
Când m-alinţi cu dor şi cu tandreţe,
Aş vrea sã simt cã nu mã amãgesc,
Dar dece se-ascunde o tristeţe
În clipele pe care le trãiesc ?
