Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Mijloacele stau in vrednicia ta» - [Iordache Golescu]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  14458099  
  Useri online:   20  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ PROZA ] Florin Giurca

Maris Anselmo (1)
 
MARIS ANSELMO


Aţi vãzut vreodatã un episod din serialul de televiziune Poirot, cu David Suchet? Dacã da, atunci veţi înţelege la ce mã refer. Am un prieten belgian care pare întruchiparea uimitor de fidelã a bonomului detectiv, în ceea ce priveşte manierele, curtoazia, sau pedanteria cu care se îmbracã, exceptand faptul cã e roşcat, nu brunet, şi cã nu poartã mustaţã, având tenul spân şi plin de pistrui. Omul acesta nu ar intra în casa cuiva fãrã un cadou în mânã, sã zicem o sticlã de vin frumos ambalatã, sau fãrã sã se anunţe din vreme cu un telefon. Imperturbabil şi bine dispus întotdeauna, belgianul, monsieur Pasquale pe numele lui – este în acelaşi timp o gazdã desãvârşitã. Din motive care se vor vedea mai departe, prietenul Pasquale are 4 zile onomastice pe an, pe care îşi dã silinţa sã şi le serbeze pe toate. În bucãtãria lui gãseşti cele mai rare şi preţioase mirodenii, de la şofran şi curry indian la oţet balsamic, de la curcuma şi ghimbir la duca şi harissa. Don Pasquale îşi onoreazã invitaţii cu felurile de mâncare exotice gãtite de el singur, servite în vase de porţelan vechi, alãturi de vinurile asortate. Pe pereţii micului dar elegantului salon cu mobilier Regence poţi admira acuarele şi uleiuri pe pânzã, iar la cafea eşti delectat cu sonate de Beethoven interpretate de gazdã la clavecinul veritabil, recent restaurat, din colţ. Eu sunt mai degrabã atras de noncoformistul şi uşor parodicul gen muzical numit gothic rock, sau rock simfonic, dar ştiu sã apreciez şi o bunã bucatã clasicã, mai ales dacã este interpretatã live.

Ceea ce este uimitor este faptul ca monsieur Pasquale şi-a înjghebat aceastã micã oazã cu parfum aristocratic într-un fost grajd aflat la marginea unui cãtun dintr-un judeţ al Moldovei. Plecat din ţara sa natalã îndatã dupã anii ’90, mânat de spiritul aventurii, dupã ce a fãcut diferite mici afaceri cu computere şi haine vechi prin rãsãritul Europei, dupã ce a învãţat româna şi greaca, a ales sã-şi împartã timpul între fieful sãu de la marginea satului, şi o insulã din Grecia, unde îşi petrece iernile. Într-una din aceste peregrinari ale sale, Pasquale s-a întâlnit cu vechi-calendariştii.

Monsieur Pasquale nu este un cetãţean religios. Amator de muzicã de operã, fan al lui Mozart, cu al sãu Flaut fermecat, avid de socializare, Pasquale e mai degrabã un om de lume, un umanist prin educaţie şi caracter. Prin maniera sa elegantã, dar frustã, directã şi prietenoasã, el şi-a fãcut nenumãraţi prieteni fideli, unii chiar din rândul artiştilor, scriitorilor şi pictorilor. Prin intermediul unuia dintre aceştia, pictor mi se pare, Pasquale a intrat în cercul calendariştilor. L-a dus la o mânãstire de mãicuţe, unde l-au cazat o vreme, aici el a fãcut ceva donaţii sau investiţii, ca dupã o vreme sã anunţe cã se boteazã la ei, el fiind catolic practicant.

Cum au fãcut de au reuşit sã-l determine la acest pas, nu-mi dau seama. Câtã însemnãtate a pus şi pune Pasquale pe religie şi cult, iarãşi e treaba lui. Presupun cã a vrut doar sã-i facã plãcere prietenului sãu, care probabil cã l-a invitat stãruitor, mai ales în condiţiile în care viaţa lui s-a statornicit, se pare, definitiv prin pãrţile ortodoxiei. Sau, de ce nu, s-a gândit şi la faptul cã a-ţi schimba religia e o noua provocare, o nouã aventurã. O anumitã particularitate a caracterului şi educaţiei sale avea sã-i complice însã foarte mult viaţa în noua ipostazã. Monsieur Pasquale a trebuit sã-şi aleagã un nume nou la botez, şi a ales, inspirat se pare de noul sãu naş de botez, numele sfinţilor doctori fãrã de arginţi, botezându-se Cozma-Damian. Ei bine, nu a trecut mult şi a aflat cã în calendar existã douã perechi diferite de sfinţi cu acest nume, serbate la date diferite.

Dar asta nu este tot. Surpriza cea mare a venit dupa aceea, când a aflat cã majoritatea prietenilor sãi sunt ortodocşi, e adevãrat, dar ţin sãrbãtorile dupã alt calendar. Şi cum nu se putea sã-i invite la o onomasticã pe stilul vechi, a trebuit sã îşi serbeze fiecare din cele douã zile onomastice o datã pe stilul nou, o datã pe stilul vechi. Cãci are şi prieteni pe stilul vechi… Trebuie sã spun însã cã toţi prietenii sãi, fãrã deosebire de stil, acceptã cu plãcere toate invitaţiile, şi pe nou şi pe vechi.

Şi iatã de ce: amicul Pasqule îsi suflecã de patru ori pe an mânecile, îşi pune şorţul la brâu şi se aşterne la treabã. Antreuri reci, sufleuri uşoare de praz cu sos caramel, supe-creme de ceapã cu crutoane, rulade cu ciuperci, raţã cu portocale, melci cu sos de usturoi şi stridii, tarte cu afine, pere trase în ciocolatã, salatã tzatziki, sorbet de gutui, banane flambate şi multe alte curiozitãţi sunt preparate cu mâna lui, din ingrediente cumpãrate de el din piaţã, şi aduse la masã în platouri savant garnisite, în sunetul clavecinului bine temperat.

Ştiindu-se pe sine aşa o gazdã generoasã, amicul meu nu are nici o reţinere în a se invita, la rândul lui, în casele prietenilor sãi. Aşa se face cã anul acesta, pe la mijlocul lunii august, primesc un telefon:

- Roberto dragã, Adelaide e pe litoral, şi m-am gândit ce bine s-ar potrivi sã-i facem o "soiree" la tine pe terasã. Ştii ce mult îi plac Adelaidei valurile mãrii, noaptea, sub lumina lunii. Mã ocup eu de tot ce este neceasar: mâncare, bãuturã şi desert. În special desertul, fiindcã Adelaide se topeşte dupã îngheţatã. De altfel, Adelaide vine şi cu Marisia, bucãtãreasa ei, cred cã-ţi mai aduci aminte de anul trecut, de la concertul de Crãciun. Se poate?

Adelaide Lupaşco! Nu pot sã cred! Celebra sopranã, cea care a smuls aplauze pe toate marile scenele lirice ale lumii, de la Covent Garden la Scala din Milano, sã pãşeascã pragul modestei mele cãsuţe de la malul mãrii! Cea care a strãlucit în memorabile roluri, de la oratoriul Funeral Anthelm for Queen Caroline şi Requiemul lui Haydn, la Zâna dimineţii din opera ŢHansel şi Gretl" de Engelbert Humperdink!

Sigur cã-mi aduc aminte de Crãciunul anului trecut. În urmã cu un an, cu douã sãptãmâni înainte de Crãciun, Pasquale mã sunase, în mod cu totul neaşteptat. Ştiam cã iarna el petrece mai mult prin Grecia, prin cine ştie care insule.

- Roberto dragã, ce faci, eşti bine?
- Salut Pasquale, merci de întrebare, sunt bine, sãnãtos. Dar tu? Eşti în ţarã?
- Da, sunt în România. Şi eu sunt bine. Te-am sunat ca sã-ţi spun cã am o invitaţie pentru tine, din partea prietenei mele Adelaide Lupaşco. I-am vorbit despre tine, şi Adelaide s-a arãtat interesatã sã te cunoascã.

- Pasquale, sunt de-a dreptul copleşit!
- Adelaide are de astã datã concertul de Crãciun pe scena Operei din Braşov. Surpriza cea mare, pe care a vrut sã ne-o facã tuturor, este cã de curând ea şi-a îmbogãţit repertoriul cu piese de muzicã rock. Vom putea asculta în premierã rock simfonic cu o orchestrã de cincizeci de instrumentişti, ceva cu totul special, într-o ambianţã medievalã, goticã. Cum te ştiam fan al acestui stil muzical, m-am gândit imediat la tine şi am rugat-o pe Adelaide sã-ţi facã şi ţie o invitaţie.
- Pasquale, m-ai lovit exact in punctual meu sensibil! Ştii bine cã mã dau în vânt dupã acest gen muzical, şi aş fi dispus la oricâte sacrificii pentru a participa la concertele unor trupe ca Nightwish sau Haggard. Nu prea am avut însã din pãcate prea multe asemenea ocazii, aceste formaţii foarte rar vin pe la noi.

- Întocmai. Însã Adelaide este cu mult mai presus decât formaţiile pe care le-ai enumerat. Singurul impediment, dacã ar fi sã existe vreunul, ar fi distanţa prea mare dintre Constanţa şi Braşov. Va trebui sã înnoptãm pe undeva. M-am gândit însã la toate: am aranjat sã ne cazãm la hanul Anselmo. Ai sã vezi, e vorba de un fost castel medieval renovat şi transformat recent in pensiune turisticã. Se aflã în inima Carpaţilor, la Oituz, şi este proprietatea unei prietene de-a Adelaidei, Marisia Anselmo. Ai s-o cunoşti, şi sunt convins cã o sã-ti placã mult de ea.

La data şi la ora stabilitã maşina lui Pasquale, un Mercedes off-road grena, opri în faţa casei mele. Cu un mic bagaj în mânã, constând în câteva lucruri de schimb, pajama şi periuţã de dinţi, urcai pe locul din dreapta şoferului, şi, din vorbã în vorbã, nici nu simţii cum trece timpul. Curând aţipii, legãnat uşor pe linia melodicã a unor sonate renascentiste, magistral interpretate de Adelaide Lupaşco. Nu ştiu cât timp poate sã se fi scurs de la aria din "La serva padrona" de Pergolesi, ultima care îmi rãsuna încã în minte, şi pe acordurile cãreia pesemne cã am adormit, când don Pasquale mã trezi.
- Am ajuns, Roberto, îmi pare rãu cã trebuie sã te trezesc. Dar poate cã o cinã caldã şi un pat moale vor compensa "dizagrementul".
- Ah, déjà?!
Când coborârãm din maşinã constatai în mod brutal cã suntem la munte, şi încã în miezul lui decembrie. Mã avântai în viscolul care îmi înţepa obrajii cu ace fine de gheaţã, scuturate de pe crengile brazilor din jur, având neîntrerupt ochii ţinţã la ferestrele castelului, din care se revãrsa o luminã caldã, îmbietoare. Din salonul de la parter se auzea o muzicã de petrecere din folclorul local, un csardasz presupun. Cum aveam sã aflu în curând, era un obicei ca sãtenii sã se adune la motel în nopţile de sâmbãtã spre duminicã şi sã petreacã pânã aproape de ivirea zorilor.
- Marisia, bine te-am gãsit! Zise Pasquale. Ţi-l prezint pe bunul meu prieten Roberto, sper cã ai rezervat o camerã dublã pentru noi, altfel va trebui sã dormim astã searã afarã în maşinã, ceea ce nu e prea grozav!
- Mai am o camerã din fericire, zise patroana. S-a nimerit sã fie o nuntã în noaptea asta, aşa cã mai am doar camera de deasupra salonului cel mare. Dacã o sã vã deranjeze prea tare muzica, îmi cer iertare, dar altceva mai bun nu am la ora asta.
- Nu face nimic, doamnã… zisei, cu gândul la castronul de gulaş cu sos de paprika şi la aşternuturile calde. Îmi pare bine, Robert mã numesc.
- Şi mie. Marisia Anselmo e numele meu. Ne-am strâns mâinile, clipã în care am simţit o cãldurã plãcutã, moleşitoare, cum mã inundã de la tãlpile picioarelor şi pânã în vârfurile urechilor aproape degerate de la viscol. Semn bun, gândii, gazda e primitoare. Am despachetat cele câteva lucruri în camerã şi am coborât nerãbdãtori în restaurant, pentru cinã. Într-adevãr, trei sferturi din local erau ocupate de un grup compact de petrecãreţi, care cântau şi se legãnau cu halbele ridicate pe ritmurile orchestrei, în limba lor. Am ocupat o masã mai la o parte, cu vedere la meseni şi la orchestrã şi am fãcut comanda.
- Şã ştii cã Marisia e o bucãtãreasã excelentã, zise Pasquale. Rareori am mâncat un gulaş şi-o saramurã de pãstrãv mai bune ca la ea.
- Nu mã îndoiesc, zisei. Îmi plac unguroaicele blonde cu ochii verzi-albaştri, cu şorţuleţ alb şi poale garnisite cu dantelã. Şi da, Marisia arãta exact ca în imaginile publicitare pentru paprika: cosiţe blonde ca aurul, ochi de smarald, fustiţã albã cloche, cu şorţuleţ şi pieptar înflorat. Îmi aduc şi acum aminte cã m-am simţit ca strãbãtut de un curent electric în clipa în care ne-am încrucişat privirile.
- M-a curentat, zisei. Are ochi pãtrunzãtori.
- E o fatã care a trecut prin multe în viaţã, sã ştii. Soţul ei a divorţat de ea şi a lãsat-o cu un copil mic de şapte ani. Acum se chinuie cu pensiunea asta, care nu prea îi aduce cine ştie ce venituri. Se gândeşte sã o vândã, cã are credite mari neplãtite la bancã.
- Criza asta, ce sã-i faci! La toţi ne este greu.
Pahar dupã pahar de vin roşu abia rãzbãturã sã stingã dogoarea gulashului picant. În cele din urmã, Marisia veni şi se aşezã la masa noastrã. Am remarcat doar zâmbetul ei profesional, cãci nu mai puteam face faţã niciunei conversaţii, aşa eram de ameţit. Mã privea fix, cu ochii ei albaştri-verzui ca marea, limpede sclipind pe obrazul luminos şi nu înţelegeam ce vrea sã-mi spunã.
- Vorbim mai târziu… vorbim mai târziu… bâiguii, cu capul cãzut în piept de somn. Cred cã Pasquale m-a urcat scãrile în camerã susţinut pe dupã umeri, cãci m-am trezit dupã un timp în pat. O cãldurã nefireascã, dar plãcutã şi încã suportabilã mã învãluia.
Nu ştiu cât am zãcut aşa în letargie; de undeva de prin pereţi rãzbãteau atenuat şi intermitent alãmurile orchestrei şi lãlãiturile mesenilor, iar din patul celãlalt se auzeau încet sforãiturile lui Pasquale. În aceastã stare la marginea dintre somn şi trezire am vãzut instantaneu chipul Marisiei aplecat deasupra mea, fixându-mã cu ochii ei de linx. Am tresãrit în pat şi am dat sã mã ridic în capul oaselor, dar ea mi-a pus degetul pe buze. Şi-a deschis gura şi a vrut sã zicã ceva, ba chiar aş putea sã jur cã a zis ceva, dar nici un sunet nu a ajuns pânã la mine. Am fãcut ochii mari.
- Ce vrei sã spui? Nu înţelege ce zici.


(va urma)
 
                        Data înregistrãrii textului: 13.08.2013
                        Numãr accesãri / comentarii: 396 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 cotangenta POEZIE 24.11.2017 democraţie sã fie dar autocraticã 2/0
2 vicvas PROZA 24.11.2017 Un semn de iubire la 35 ani( a doua parte) 7/0
3 vicvas POEZIE 24.11.2017 Teatrul in doliu 4/0
4 bis POEZIE 23.11.2017 Ce-ar fi dacã într-o zi s-ar sfârşi 5/0
5 IRINA ISMAIL POEZIE 22.11.2017 Toamna inflorita 2/0
6 Mariami POEZIE 22.11.2017 Casa mea 22/3
7 vicvas POEZIE 22.11.2017 Marea miroase a tine,miroase a mine 5/0
8 ruddy POEZIE 21.11.2017 Zambet de copil 18/0
9 Daria Teo Vasilache POEZIE 21.11.2017 Ciocolatã 10/0
10 Mariami POEZIE 21.11.2017 Meteori 8/0
11 AlinZ POEZIE 20.11.2017 Eşti cea mai frumoasã, 9/0
12 AlinZ POEZIE 20.11.2017 Acum 1000 de ani 3/0
13 AlinZ POEZIE 20.11.2017 Iubeşte-mã doar o clipã 4/0
14 Daniel BG POEZIE 20.11.2017 Definiţie 12/0
15 Daria Teo Vasilache POEZIE 20.11.2017 Spre absolut 15/1
16 romulus POEZIE 19.11.2017 Nostalgii de toamna 17/0
17 Geanina Moldovanu POEZIE 19.11.2017 Mitul este altceva 13/0
18 Geanina Moldovanu POEZIE 18.11.2017 Si totusi... 13/0
19 Geanina Moldovanu POEZIE 18.11.2017 Cainta 11/0
20 Tiolia POEZIE 16.11.2017 îmi plac sãlciile de Florii 9/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 Mariami Casa mea Mariami Smaranda Lucrurile simple ne ...
2 bis Aştept pe treptele vieţii pavate cu vers romulus Frumoase versuri, felicit&atil...
3 Mariami Casa mea Smaranda Superbe versuri! Le-am parcurs...
4 Mariami Casa mea romulus Frumos!Versurile tale m-au rea...
5 universnesfarsit Nimicire vicvas frumoasa nimicire!.....
6 avasaicul Cartea uitãrii vicvas Niciodata sa nu uitam vechile ...
7 Calliope Misterul vicvas Foarte frumos acest mister!.....
8 Daria Teo Vasilache Spre absolut romulus Frumos!...
9 Maria Plecãm romulus Vers frumos şi luminos, t...
10 Maria Nu simţi? romulus Superbe versuri! ...
11 Maria Alt substrat romulus Mi-a plãcut, în m...
12 Maria Mai sus de nadir romulus O imagine poetica ce rã...
13 ionut29 Propria romanţã Geanina Moldovanu Atat de pur si frumos. Felicit...
14 Florin T. Roman Ecouri ale bãtãilor inimii mele - X ladyinblack Ţ... prin vorbele ş...
15 Tiolia Cuvântul e la Dumnezeu Tiolia Multumesc de atentionare, stia...
16 bis Toamna nu o pot struni... ladyinblack Cheia...dacã aş pu...
17 Tiolia Cuvântul e la Dumnezeu Mariami Dacã ai probleme cu int...
18 Geanina Moldovanu Ploile de toamna Mariami Toamna deschide sufletele sp...
19 Florin T. Roman Ecouri ale bãtãilor inimii mele - IX Geanina Moldovanu Este frumosmsentimentul de a f...
20 Mariami Oglinda Mariami Mã onoreazã &#...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Cristian BIRU, Omul de carne, Ed.Alter Ego Cristian & Ildaro, Galati, 1996
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN