poate pãrea un blestem ancestral
pecetluit cu o vodcã albã
pictatã cu suc de roşii
într-o noapte cu lunã albastrã
deschid braţele larg
sã mã inunde muzica
mã trezesc dansând cu o lacrimã
pe proiecţia sufletului tãu
de femeie rãstignitã
între ideal şi pãcat
chiar dacã spui cã iubirea
poate pãrea un blestem
asemãnãtor cu scuturarea florilor de zarzãr
dupã o brumã târzie
totuşi
într-un plan al iertãrii
este precum un zbor
de înger
înainte de rai
