Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Inainte de a face un lucru perfect, realizeaza ceva perfectibil.» - [Bill Gates]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  14564039  
  Useri online:   19  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Florin T. Roman ( Florin T. Roman ) - [ ESEU ]
Titlu: Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere
ŢMihai Beniuc e lemnul din grindã pe care atârnã secera, fierul spãlat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţãranului aducând pâine, mânerul plin de rãni deschise, zimţii, vãile prin care sudoarea curge în pãmânt, în netimpul din trupul pãmântului, înviindu-i ierburile, semãnându-i fluturi pe comori şi perechi de mãrgãritare peste cãţelul ce latrã miezul nopţii şi stã cu labele suite pe blesteme şi nãdejdi", scria undeva Fãnuş Neagu, prieten al poetului.
În calitate de concitadin al sãu mã simt obligat sã reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat.
Mihai Beniuc s-a nãscut la 20 noiembrie 1907, în localitatea Sebiş din judeţul Arad, localitate situatã pe Valea Crişului Alb, din pãrinţii Athanasie Beniuc şi Veselina, ambii ţãrani. A urmat şcoala primarã din localitate. (ŢEu sunt feciorul aspru de pe Criş,/ purtam opinci înalte pân’ la glezne/ sfãrmând sub ele vorbe şi pietriş/ şi sufeream ades şi n-a fost lesne./ La Sebiş am fãcut primare clase/ şi-am învãţat cu sârg, fiind sãrac./ Strãbunii mei cu braţele vânjoase/ mã învãţau sã lupt şi sã nu tac"). A urmat apoi liceul ŢMoise Nicoarã" (actualmente ŢIoan Slavici") din Arad, între anii 1921 – 1927, unde l-a avut ca profesor de literaturã pe Alexandru T. Stamatiad. A debutat în 1926, în revista liceului, ŢLaboremus". A participat la cenaclul lui Victor Papilian, un doctor clujean renumit, corifeu al vieţii literare locale. Mihai Beniuc a fost licenţiat în psihologie, filosofie şi sociologie al Universitãţii din Cluj-Napoca, în 1931. Peste trei ani şi-a luat doctoratul în ştiinţe psihologice la aceastã universitate, cu teza ŢÎnvãţare şi inteligenţã la animale". Dupã o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a devenit primul specialist român în psihologie animalã şi comparatã. A parcurs în timp ierarhia universitarã de la asistent (al Universitãţii din Cluj) la profesor universitar (al Universitãţii din Bucureşti).
În perioada interbelicã Mihai Beniuc colabora ca redactor la revista criticului literar Ion Chinezu, intitulatã ŢGând românesc". Aceasta a apãrut la începutul anilor '30, fiind o publicaţie care promova modernismul literar şi era sincronizatã cu valorile culturale occidentale.
Poezia de tinereţe a lui Mihai Beniuc a fost catalogatã ca fiind uşor naivã, dar cu toate acestea ea prefigura talentul sãu de mai târziu. ("Şcolarule, ţii minte? Caietul de latinã/ Era-nsemnat pe margini cu versuri ce suspinã/ Şi înflorea departe un dulce pui de om./ Dar alţii scuturarã copt rodul scump din pom". – Versuri de toamnã târzie).
În anii celui de-al doilea rãzboi mondial a publicat primele sale volume de versuri: "Cântece de pierzanie" (1938), "Cântece noi" (1940) şi "Oraşul pierdut" (1943). Volumul ŢOraşul pierdut" este unul elegiac şi o reverie poeticã dupã Clujul care, în urma Dictatului de la Viena, a rãmas sub ocupaţia maghiarã.
În 1946 Beniuc s-a cãsãtorit cu Ema Bresliska, o fatã ce era consideratã fanaticã pentru cauza URSS. Dupã aproape 30 de ani, în 1974, Ema s-a sinucis, din motive neelucidate.
Mihai Beniuc a fost un apropiat al Partidului Comunist Român din ilegalitate. Acest statut de Ţilegalist" l-a propulsat, dupã o bursã la Universitatea din Moscova, între anii 1946 – 1948, în funcţiile de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi de membru titular al Academiei Române.
Dupã rãzboi a publicat mai multe volume de versuri, printre care: "Un om aşteaptã rãsãritul" (1946), "Mãrul de lângã drum" (1954), "Trãinicie" (1956). De asemenea, poemele sale au fost publicate în principalele ziare şi reviste ale vremii. A mai scris şi publicat romane: "Pe muchie de cuţit" (1959); "Dispariţia unui om de rând" (1963); "Explozie înãbuşitã" (1971). Animat de convingerile sale politice, Beniuc a scris unele poezii ditirambice pentru glorificarea partidului comunist, secretarului general al partidului sau pentru a proslãvi steaua roşie a Moscovei. În 1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu concursul lui Zaharia Stancu, îl înlãturã pe Mihai Beniuc din funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Inedit în biografia poetului este o declaraţie confidenţialã, ce ţine de istoria oralã, a criticului literar Ion Negoiţescu, care a fost prieten cu Mihai Beniuc, declaraţie din care rezultã cã poetul a îmbrãcat cãmaşa verde, legionarã, în toamna lui 1940, în timpul refugiului universitãţii clujene la Sibiu. Se pare cã liderii comunişti l-au şantajat dupã 1945 pe poet cu acest episod al exaltãrii sale în timpul guvernului naţional-legionar şi cã acesta ar constitui unul din motivele înlãturãrii lui de la conducerea Uniunii Scriitorilor.
Cu toate cã a fost un autor prolific, publicând în medie câte o carte pe an, Beniuc moare în quasianonimat, la 24 iunie 1988, fiind înmormântat în Cimitirul Evanghelic Luteran din Bucureşti.
Dupã 1990 opera lui Beniuc a intrat nedrept într-un con de umbrã, poetul fiind catalogat ca fondatorul realism-socialismului românesc în literaturã. A fost criticat de noile generaţii poetice pentru compromisul sãu deşãnţat cu regimul comunist. Cu toate acestea poeziile de dragoste şi cele inedite ale poetului sunt adevãrate perle ale literaturii, care meritã reincluse în circuitul de valori româneşti. Sunt foarte cunoscute, în special, poezia ŢMãrul de lângã drum" (aflatã în programa şcolarã a anilor ’80) şi poezia "Ultima scrisoare", recitatã atât de expresiv de actorul Florian Pittiş, o odã închinatã femeii, pe care o consider drept capodoperã a literaturii universale şi din care redau urmãtoarele versuri: "Vedeam cum peste vremuri se înalţã/ Statuia ta de aur greu, masiv,/ Cum serioase veacuri se descalţã/ şi-ngenuncheate rânduri submisiv // La soclul tãu dumnezeiesc aşteaptã/ Sã le întinzi un zâmbet liniştit/ Spre sãrutare adorata dreaptã,/ 'Nainte de-a se şterge-n infinit".
Da, putem spune despre un poet cã ne place sau nu opera sa, cã din aceastã operã ne place o poezie anume sau nu. Putem sã studiem biografia unui poet, sã apreciem sau sã detestãm una sau unele dintre faptele vieţii sale. Dar nu avem voie sã-l judecãm pe omul cu suflet de poet pentru întreaga sa viaţã. (ŢNu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi!"). Din acest motiv consider, laolaltã cu istoricul Ionuţ Ţene, cã, dincolo de simpatiile sale şi jocurile politice comuniste şi, mai ales, dincolo de zgura realismului socialist a operei sale proletcultiste, Mihai Beniuc rãmâne un mare poet, prin versurile de dragoste şi cele cu caracter elegiac. Pentru cã "Mihai Beniuc cântã paloarea iubirii înţeleasã ca erezie sau ca o cucerire, a tristeţii rodind alunecãri voluptoase în melancolii de onix" şi pentru cã Ţdeasupra frunţii lui Beniuc plutesc şi prin vijelii pajura şi crinul heraldic, semn cã el s-a nãscut destul de zmintit ca sã-mpartã-n lume risipire de murmur pelagic, sã pironeascã în ocna crucii un braţ al Istoriei, sã-njunghie mãri şi sã lase lumina, sarea, bujorii şi scândurile cu actinii sã curgã-n setea şi visele bolnave ale tuturor, deşteptând rãsãrituri de lunã" (acelaşi Fãnuş Neagu).


Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Dan CHESCU, Antidot, Poeme, Ed. InfoRapArt, Galati, 2009
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN