Tãiaţi aripile la copii
Şi apoi îi aruncaţi sa zboare.
Rãmâneţi nemişcaţi ca ipocriţii
Cand vedeţi la pãmânt generaţiile viitoare
Goluri interioare şi prea multe cuvinte ce ar fi de spus,
De la tineri prea trişti, ce vouã va par cu nasul pe sus.
Le izbiti realitatea de stele şi ei cugeta adevãrul,
Cand adevãrul dintr-o valoare a ajuns una cu solul.
E vina voastrã şi meritaţi sa suferiţi,
Pentru visele lipsa şi analfabeţi smeriţi.
Nu meritaţi controlul asupra generaţiilor ce vor urma,
Ne educam singuri, decât sa ne educe curvele ca dumneata.
E vina voastrã, ca a fost cândva doar vina lor
Si n-aţi luat atitudine şi aţi vãzut în ei un viitor.
E vina voastrã ca fost cândva doar vina lor,
Ca a-ţi curmat revolta şi ne-aţi bãgat în rândul prostilor.
E vina lor ca ne-au învãţat democraţia,
Dar acea democraţie precum în România.
Cand noaptea se iese la protest
Si ziua urmãtoare palatul e tot fãrã interes.
