Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Omul trebuie sa invete logica nu pentru a invata sa judece corect, ci pentru a invata mai repede sa judece corect.» - [Grigore Moisil]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  17995591  
  Useri online:   64  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: catana iulian ( catana iulian ) - [ POEZIE ]
Titlu: ...regret şi picãturi de ploaie
... fumul de ţigarã se înãlţã într-un nor albãstrui iar eu privesc fereastra şi rãtãcesc prin gânduri sumbre.Şi vãzând tristeţea de pe chipul meu,Ticu îşi aprinde o ţigarã şi contribuie cu generozitate la îngroşarea norului albastrui.
-La ce te gândeşti?
-La ziua de ieri zic eu privind fereastra,oare am procedat bine?
-Da!...ai facut tot ce se putea face!
-Dacã am facut tot ce puteam face,de ce simt cã n-am facut nimic pentru ea?
-Ce simţi tu acum se datoreazã suferinţei!...suferinţa persoanei iubite,diminueazã tot ce faci pentru ea.În faţa suferinţei,faptele n-au valoare!...
-Ai dreptate zic eu şi strivesc chiştocul în scrumierã apoi îmi aprind o nouã ţigarã şi privesc fereastra,nu pot uita privirea ei.În ochii ei vedeam apusul vieţi şi în acelasi timp auzeam strigãtul de ajutor ce izvora din dorinţa ei de a trãi.Şi eu eram neputincios şi simţeam durerea ei în trupul meu şi îmi încleştasem pumni,atât de tare,încât unghiile mi-au intrat în carne şi sângele se scurgea din mâinile mele şi mi-am ascuns mâinile la spate şi ea mã privea în timp ce asistentele mã împingeau spre ieşirea salonului...
-Simt durerea ce izvorãşte din povestea ta şi crede-ma,ştiu prin ce treci zise Ticu cu tristeţe-n glas.
-Oare şti tu ce înseamnã durerea,oare şti?...zic eu ridicându-mi glasul şi realizez cã Ticu încearcã sã mã consoleze,îmi pare rãu dar durerea este ascuţita şi-mi sfredeleşte simţurile!
-Ştiu şi ieşirea ta este normalã zise Ticu şi luã cana din filtrul de cafea şi umplu cãnile de pe masã apoi aşezã cana in suportul filtrului de cafea şi îşi aprinse o ţigarã şi suflã fumul spre tavan apoi bãu din canã şi plescãi mulţumit din limba,te afli la o rãscruce şi trebuie sa faci alegerea corectã,te vei prãbuşi în tine datorita dureri sau vei merge înainte!
-Nu ştiu ce voi face.De fapt nu voi lua nici o hotãrâre...pentru mine viitorul a disparut!
-Viitorul tãu e umbrit de durere dar trebuie sã mergi înainte şi timpul va vindeca rãnile sufletului tãu şi soarele viitorului te va încãlzi!
-Dar nu vreau viitorul în care ea lipseşte zic eu şi mã ridic de la masã şi mã apropii de fereastrã şi privesc bulevardul de sub geamul meu,oraşul e atât de trist şi ploaia asta...nu se mai opreşte şi fiecare umbrelã ce strãbate bulevardul,îmi aduce aminte de ea.Am cunoscut-o toamna şi ploaia hãrţuia oraşul.Îmi amintesc cã ieşisem din casã pentru a mã plimba,iubesc ploaia şi-mi place sã mã plimb când plouã şi ascunzându-mã de ploaie ,sub o umbrelã neagrã,mã plimbam pe bulevard şi am vazut-o...
Se ascundea sub o umbrelã albastrã şi ajunsã în faţa unei cafenele,a închis umbrela şi a scuturat-o apoi a intrat în cafenea şi sa aşezat la masa şi a comandat o cafea.Iar eu o priveam de pe trotuarul opus şi simţeam dorinţa de a fi lângã ea.Nu ştiu ce m-a fermecat,frumuseţea ei sau sãrutul mistic şi trist al clipei ce se dizolva în zgomotul ploii...
Şi am trecut strada şi mi-am închis umbrela şi am intrat în cafenea şi pentru o secundã,privirea noastrã s-a întâlnit şi am avut impresia cã destinul priveşte în mine şi m-am aşezat la o masã şi mi-am comandat o cafea şi un ziar şi mi-am aprins o ţigarã şi am început sã rãsfoiesc ziarul şi din când în când,îmi ridicam privirea din ziar şi îi admiram chipul.Buzele ei pareau cã rezoneazã de dorinţã iar genele ei,dansau pe ritmul mistic al iubiri.Şi ştiam cã ea îmi este sortitã,dar nu îndrãzneam sã fac primul pas şi stãteam la masa mea muncindu-mi creierul în cãutarea unei metode de abordare şi destinul mi-a sãrit în ajutor şi ea s-a ridicat de la masa ei şi s-a apropiat de masa mea şi mi-a cerut o brichetã.Ţin minte ca îmi tremura mâna când i-am întins bricheta şi ea a observat tremurul mâini mele şi m-a privit în ochii apoi mi-a zâmbit şi şi-a aprins ţigarea şi mi-a înapoiat bricheta şi a revenit la masa ei şi mi-a zâmbit provocator.Şi cu un gest uşor,fãcut cu mâna dreapta,m-a invitat la masa ei...
La început,am ezitat dar mi-am învins timiditatea şi m-am dus la masa ei şi am stat de vorbã şi dupã doua cafele,am parãsit cafeneaua şi ne-am plimbat privind vitrinele... zic eu şi întorc spatele ferestrei sperând cã astfel,întorc spatele tristeţi.Dar privirea ei îmi zâmbeşte din poza din bibliotecã şi mã aşez la masã şi strivesc ţigarea în scrumierã apoi îmi aprind o nouã ţigarã.
-Ascultându-te realizez cã ai trãit o poveste de iubire foarte frumoasã dar viaţa a intervenit şi a distrus totul zise Ticu şi îşi terminã cafeaua apoi se ridica de la masã,e târziu şi trebuie sã plec!
-Dar plouã afarã zic eu sperând cã se va rãzgândi.
-Nu conteazã,iubesc ploaia zise Ticu zâmbind şi îşi asezã mâna pe umãrul meu,iubeşte chiar dacã suferinţa te iubeşte şi nu uita,cã dupã furtunã,soarele va rãsãri!
-Eu nu cred în aşa ceva dar sper sã ai dreptate zic eu privindu-l cum îşi îmbracã haina apoi se apropie de uşã şi trece prin uşã iar eu sar în picioare şi trântesc scaunul,simţind sãrutul groazei şi alerg spre uşã şi o deschid şi cercetez casa scãri şi ascult liniştea ce pare de plumb apoi intru în casã şi închid uşa şi sting luminile apoi strivesc ţigarea în scrumierã şi intru în dormitor şi mã ghemuiesc în pat şi adorm sperând cã,ziua ce va veni,va rãsãri ca un început de iubire...

-Sfârşit-



Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Viorel DARIE, Adoris si Kromia, Ed. InfoRapArt, Galati, 2010
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN