Când toate vor trece...
...
Când toate vor trece, aici ce va rãmâne?
Nu dealuri cu pãduri, ci nişte dune.
Nu rãuri care ies din izvoare reci,
Ci meandre şerpuinde, uscate şi seci!
...
Nu câmpii cu iarbã pe care pasc oi,
Ci halde de steril şi dealuri de gunoi.
Nu tril de ciocârlii şi privighetori,
Ci dangãte de clopot şi croncãnit de ciori!
...
Nu feţe deschise din Rai parcã desprinse,
Ci umbre cocoşate cu mâinile întinse.
Nu copii frumoşi jucându-se prin parcuri,
Ci jalnice-arãtãri privindu-te din ţarcuri!
...
Nu clãdiri moderne, frumoase, şi senine,
Nici blocuri şi nici case, ci doar nişte ruine.
Nu mase de oameni ce-nseamnã un popor,
Ci cete-mprãştiate cerşind mâncare-n cor!
