Soarele
...
Trãiesc cu tine visul ce l-am avut mereu,
De cînd adânc în mine ţi-am sãpat icoana,
Doar luna-mi ştia taina când îmi vedea rana,
Luna şi destinul trimis de Dumnezeu!
...
Sã fi fost tu floare, ţi-aş fi fost eu glastrã,
Atât de-adânc în mine în carne te-am tãiat,
De-ai fi-nflorit din gheaţã, în geamul din fereastrã
Fãrã ezitare eu m-aş fi transformat!
...
Şi cum e primãvara taina învierii,
Tu eşti balsamul meu dãtãtor de viaţã
Doar tu îmi înţelegi şoaptele durerii,
Ce se strecoarã în geamãtul tãcerii
Când trupul meu bolnav de tine se agaţã!
