Izvorul
...
Cumintele alean al inimii mele
M-ai învãţat sã vãd ce nu puteam,
Cum ploaia sãrutã frunzele pe ram,
Cu stropii ei din lacrime de stele!
...
M-ai fãcut sã simt ce nu simţeam
Prizonier al tãu printre mistere,
N-aveam nimic din ce acuma am,
Sunt cel mai bogat om fãrã avere!
....
Tu nu însemni pentru mine mult,
Tu-mi eşti totul, mult este puţin,
Îmi place sã te vãd şi sã te-ascult
Sã simt în tine acel suflu divin
Pe care îl emanã florile de crin,
Izvorul minunat al primului Cuvânt!
