Lumile
...
Aţi pervertit cumplit acest pãmânt
L-aţi stors şi de resurse şi de vlagã
Speranţele le-aţi aruncat în vânt,
Nicio valoare n-aţi lãsat-o-ntreagã!
…
Din orice cui bãtut v-aţi tras foloase,
Nu-i cheltuialã fãrã comision,
Vã-ncãieraţi pânã şi pe oase,
Şi neruşinarea v-aţi luat-o fanion!
…
Vã bateţi joc de ţarã cum vã vine
Şi din stãpâni, aţi devenit pãpuşi,
Veniţi şi ne minţiţi fãrã ruşine.
Ştiind cã ştim cã sunteţi trepãduşi!
…
La bunul simţ sunteţi deja imuni,
V-aţi imunizat cu-atâta nesimţire
Cã v-aţi schimbat structural la fire
Şi evident, nu mai sunteţi români!
...
Sunteţi urâţi de noi şi de naturã,
Natura voastrã însãşi e urâtã,
Vã daţi sufletul pentru-o sinecurã,
Cã onoarea vã e de mult pierdutã!
…
Eu nu vã pot urî, cã nu-mi stã în fire,
Dar când vã vãd, am un soi de greaţã,
Nici nu mai am TV şi nicio ştire
Despre voi nu-mi pãtrunde-n viaţã!
…
Am lumea mea, cu bune şu cu rele,
Diferind total de lumea voastrã plinã,
A mea-i mai goalã, dar are o luminã,
Primitã de la flori, din soare şi din stele!
