Comoara mea!
...
Comoara mea, lasã câinii sã latre,
Privirea lor nu le-o mai susţine,
De izvorãsc gunoi, uitã-te la mine,
Nu te opri din drum, mergi mai departe!
...
Rãutatea lor sã nu te-atingã,
Comoara mera, tu eşti din altã lume,
Sã latre darã, umplã-se de spume,
Nu lãsa o clipã lumina sã se stingã
…
Comoara mea, tu eşti din alt aluat,
Bucuria ta altfel se mãsoarã,
Tu eşti fericitã când ai ceva de dat
Inima ţi-e strunã, sufletul, vioarã,!
...
Tu n-ai vãzut, când se adunã norii
Cum te ascultã, dacã le spui sã plece?
Şi când s-ascunde luna, sã n-o vadã zorii
Cum te priveşte lung, atunci când trece?
...
Comoara mea, sã nu ştii de urât,
Rãmâi cum eşti, luminã întrupatã,
Nu ştiu ce-a pus olaru-atunci pe roatã,
Lumina mea, tu nu eşti doar lut!
...
Eu cred c-a pus raze de luminã
Şi a mai pus seminţe de frumos,
Cã tu vorbeşti cu florile-n grãdinã
Şi-L iei cu tine, oriunde, pe Hristos!
...
Mai cred c-a pus o lacrimã de stea,
Sã schimbi în tine durerea în luminã,
De lumea asta eşti tot mai strãinã
Şi vei rãmâne-n veci, comoara mea!
|
