mi-am umplut buzunarele
cu aripi
de libelule albastre
şi elitre
de buburze bãlţate
netrimise niciunde
ca şi cum într-o zi
ar veni totã lumea
sã-mi sãrute aşteptarea
ca pe o icoanã
de minuni
nesãvârşite
poate din lipsa de copilãrie
ori de cine mai ştie care poveste
nedatã la scris
te-am aşteptat sã râdem
de o lunã roşie
cumva timidã
prea plinã sã-şi mai caute
primul pãtrar
ca pe o mãrturie
neşoptitã
